Pădurea stelelor ce pier nu a vrut să își destăinuie tainele și în fața mea. Și-a păstrat cărările închise privirilor mele și a așternut tot mai multe frunze peste secretele sale. Probabil, a dorit să îi țină în siguranță pe oamenii care intraseră acolo pentru a-și căuta refugiu. Dar eu nu eram acolo pentru a semăna moarte. Eu nu voiam să le fac rău, nici să spun celor care îi căutau că pădurea le oferise alinare, loc pentru a-și ascunde copiii și familia, hrană și siguranță. Eu eram acolo pentru a fi martora luptei lor, pentru a-i asigura că timpul va trece, dar uitarea nu se va așterne peste ei întocmai frunzelor desprinse de copaci.
V-am spus că aveam nevoie de o poveste caldă, plină de emoții și speranță. Fără vreun gând anterior sau vreo imagine zărită întâmplător, cartea asta mi-a venit în minte. Era ca și cum, și sunt sigură că vi s-a întâmplat și vouă, oamenii captivi în pânzele țesute din cuvinte mă strigau. Era ca și cum ei voiau anume ca eu să le aflu povestea, să le ascult neputințele și dorințele. Kristin Harmel mi-a mai șoptit și altă dată cuvinte la ureche. M-am mai prins în jocul poveștilor sale și am fost mult mai bucuroasă atunci. Acum, cu toată părerea de rău, gustul amar a fost cel care a persistat, cel care a eclipsat orice altă emoție.
Pădurea stelelor ce pier – povestea oamenilor predestinați
Mă știți deja de atâția ani. Am vorbit și am scris despre cărți așa cum am simțit, trecându-le pe toate prin filtrele mele. Știți deja că îmi place rozul. Doar în cărți, să fim înțeleși.😁 Îmi plac finalurile fericite, îmi plac oamenii care vin setați de la Dumnezeu cu o anumită misiune pe pământ. Poate nu fac ceva măreț cu viața lor, dar fac ceva măreț pentru fiecare viață pe care o întâlnesc de-a lungul vremii.
Sub o astfel de cupolă-misiune o așază Kristin Harmel pe Yona. Și nu mă pot pune eu în calea dorinței sale. Kristin Harmel a găsit o bucată de istorie, s-a inspirat dintr-o poveste reală, a vorbit și a citit despre oameni reali și acțiunile lor. Și a strâns toate aceste informații într-o poveste de ficțiune, strâns legată de adevăr și de elemente cât se poate de reale. Probabil, și aici țin să menționez că este doar părerea mea, a uitat să facă ficțiunea credibilă. Concentrată fiind pe impactul pe care povestea reală l-a avut asupra sa, prizoniera acestor destăinuiri, Kristin Harmel a scăpat un pic frâiele propriei povești.
Au fost multe deraiaje de-a lungul poveștii. Și m-am gândit că o fi traducerea de vină. Dar, pentru că nu știu cum arată textul original și nu am căutat bucățile respective, prefer să cred că asta a fost ceea ce ne-a oferit autoarea. Povestea este când molcomă precum târâitul unui melc anemic, cu detalii care se reiau ca într-o buclă, când rapidă ca o ploaie de vară. Te simți „răpăit” din toate părțile de toate lucrurile care vine deodată, exact ca o grindină, neanunțate și greu de crezut.
Yona – venită pe pământ cu o misiune
Yona vine pe pământ cu o misiune clară: să salveze vieți. O bătrână înzestrată cu puteri o răpește pe micuța Yona din pătuțul său și o învață cum să se descurce în pădure. Nu am înțeles de ce a trebuit să se ascundă atât de mult. Bătrâna era un fel de clarvăzătoare, poate știa că în pădurile astea, peste ani și ani, vor fi evrei care vor avea nevoie de ajutor. Dar tot mi-e greu să cred că ții un copil douăzeci de ani în pădure pentru a o învăța să se descurce strict cu ceea ce primește de la natură.
Da, mă gândesc că un loc fix, o cabană care putea fi reperată ușor, nu ar mai fi făcut credibil întregul scenariu ulterior. Dar nu a făcut nici bine întregului ansamblu. Pentru o sălbatică, indiferent de cărțile citite și cunoștințele pe care le avea, Yona se descurcă foarte bine în raporturile interumane.
Desigur, autoarea are grija să ne aducă la cunoștință și niște povești de dragoste. Povești care au fost cusute grosolan cu ață albă, povești pe care le-ai fi vrut eliminate de la început. Da, dacă veneau natural, fără niște replici cărora nu le-am înțeles absolut deloc rostul, mai ziceam…
Pădurea stelelor ce pier – dezamăgire sau așteptări prea mari?
Nu am avut așteptări de la cartea asta. Am vrut doar să citesc o poveste bună, o poveste cu margini ascuțite, dar cu interior cald și emoționant. Nu a fost să fie, v-ați dat seama de asta. Dar, dacă ați ajuns până aici, aș vrea să vă spun că fiecare dintre noi are propriul sistem de valori, propriile filtre. Eu așa am văzut cartea acum. Asta nu înseamnă că pentru voi nu poate fi o lectură bună. Suntem diferiți și asta ne salvează.
Pădurea stelelor ce pier este disponibilă pe Litera, chiar aici.
Data Apariției : 21 mar. 2022
Autor(I) : Kristin Harmel
Numar Pagini : 400
Tip Coperta : Broșată
Colectie : Blue Moon
Traducator(I) : Laura Bucataru
