Păcat de moarte – Maria Grund, recenzie

Păcat de moarte, roman recent apărut în limba română la Crime Scene Press, este cartea de debut a Mariei Grund și a primit mult râvnitul premiu al Academiei Suedeze de Literatură Polițistă pentru cel mai bun debut al anului. Între noi fie vorba, e și greu să scrii slab atunci când îți curge prin vene sânge scandinav. Cred că e de-ajuns o singură picătură de sânge de viking – fie ea și maxim de diluată – pentru a deveni dârz, neînfricat și cutezător.

Păcat de moarte este primul volum dintr-o serie de romane captivante despre inspectorii de poliție Sanna Berling și Eir Pedersen. Și m-am bucurat să văd că avem în tabloul central o pereche de anchetatoare. Femei puternice, hotărâte, atente, empatice, cu un rol covârșitor în mersul anchetei și un bagaj personal greu de manevrat.

Seria se anunță a fi palpitantă, punctată de pericol, moarte și anchete interesante. Primul volum, plin de intensitate și pericol, a ridicat ștacheta destul de sus și nu mă aștept la mai puțin în volumele următoare. Și las asta scris. Am nevoie să-mi aduc aminte și vreau neapărat ca voi să vă considerați avertizați. Să nu spuneți după aceea că voiați niște cărți bune și nu știați de unde să le luați.

Păcat de moarte – cele șapte păcate capitale

Îmi plac mult poveștile diferite, care răstoarnă pe dos lucruri pe care le știam și pe care nu le-aș fi văzut niciodată într-o altă lumină. Deși îmi place să urmăresc diferite perspective și cred că orice subiect îndeajuns dezvoltat poate deveni o poveste bună, trebuie să vă spun că romanele cu multe trimiteri către credință, păcate, învățături biblice nu se numără tocmai printre preferatele mele. Nu în contextul crimă, ocultism, romane polițiste. Am multe romane de ficțiune, cu dragoste de Dumnezeu și de oameni, romane pe care le iubesc și le citesc atunci când mi-e sufletul încărcat.

Însă, poate pentru că nu am sufletul destul de cizelat și de puternic, poveștile cu trimiteri către culturi și practici mai puțin ortodoxe sunt întotdeauna mai greu de citit și de acceptat pentru mine. Maria Grund răstoarnă cele șapte păcate capitale și le introduce într-o poveste care devine apăsătoare, întunecată și plină de umbre.

De la o presupusă sinucidere la crime în lanț

Maria Grund a scris o poveste care se deschide pas cu pas, mai amenințătoare și mai sumbră cu fiecare rând. Cumva, pregătită de părerile celor care deja făcuseră cunoștință cu lumea aceasta rece și plină de fiorii morții, ridicasem, aproape fără să-mi dau seama, un scut pentru a mă apăra.

Răul nu te izbește fățiș. Nu în povestea asta. Răul are spori, asemeni mucegaiului, spori care înfloresc ușor, pe fiecare pagină, și care ajung să cuprindă lumea lor și lumea ta. Ești absorbit și tras într-o poveste pe care nu știi de unde să o apuci pentru a o descâlci. Știi că elementele sunt corelate, că undeva există o legătură, alta decât cea descoperită din întâmplare de Sanna.

V-am spus mai sus de lucrurile pe care iubesc să le văd expuse într-o altă lumină, poate chiar cu misiune opusă față de cea pe care o cunosc eu. Vă întrebați care sunt aceste lucruri în povestea asta? Cele șapte păcate capitale. Deși nu le găsim enumerate așa, ca pe o listă, și în Scriptură, cele șapte păcate capitale rămân bornele după care un bun creștin se ghidează pentru a obține mântuirea. Șapte sunt păcatele, șapte sunt sacramentele – cele care au puterea de a ajuta un om să rămână aproape de cuvântul lui Dumnezeu. Însă, într-o carte desprinsă din cele mai negre coșmaruri, sacramentele nu-și găsesc locul.

Lista de păcate

Cele șapte păcate capitale sunt: mândria, invidia, mânia, iubirea de argint, desfrânarea, trândăvia/lenea, lăcomia. Adeseori, în diferite lucrări, celor șapte păcate le este atribuită o figură din regnul animal. Și, fără ca să fie pe deplin conștientă de toate implicațiile acestor lucruri, Sanna descoperă un tablou care le înfățișează pe toate. Tabloul îi atrăsese atenția, absolut întâmplător, în timpul unei anchete care viza moartea violentă a unei bătrâne anticare.

În urmă cu numai câteva zile, Sanna participase la o altă anchetă, finalizată cu o concluzie: o tânără de 14 ani se aruncase în cariera abandonată. Însă, sub lumina noilor descoperiri, Sanna este nevoită să privească totul dintr-un unghi diferit. Tânăra roșcată purta o mască de vulpe. Iar tabloul, ați ghicit, înfățișa șapte tineri/tinere care purtau măști. Iar printre ele, ați ghicit din nou, se afla și fata cu masca de vulpe. Nu mai putea fi vorba de sinucidere, nu? Și, dacă ar fi rămas la aceeași concluzie, echipa condusă de Sanna trebuia acum să descopere motivația din spatele gestului fatal.

Anchete, poliție, păcate de moarte

Răul capătă aici valențe uriașe, cu trimiteri fine și implicații colosale. Antrenată fiind de toate romanele polițiste pe care le-am mai citit, am învățat să îmi păstrez rezerve de încredere și doze mari de suspiciune. Și pentru că eram sigură că am identificat un punct nevralgic, nu m-am lăsat păcălită de ambalajul superficial pregătit de autoare. Eram sigură că va lovi din nou și știam și unde avea să fie lansată lovitura. Așteptam doar momentul impactului și modul de expunere. Și a venit. Cu toate astea, pregătită și înarmată să o contracarez, tot am fost uimită de capacitatea de a face rău, de a răni și de pregăti alte și alte lovituri cauzatoare de durere și moarte.

Mi-a plăcut ancheta și mi-a plăcut modul acesta de expunere, din aproape în aproape. Mi-a plăcut că am avut de-a face cu un adevăr alunecos, cameleonic și versatil. Este o poveste interesantă, apăsătoare și sumbră. Dar de neratat. Mai ales toamna asta!

Păcat de moarte a apărut la Crime Scene Press și o găsiți chiar aici. 

Alte articole dedicate găsiți pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Fata cu cartea, Falled, Ciobanul de azi, Citește-mi-l; Analogii, Antologii.

Titlu original: Dödssynden

Traducător:  Daniela Ionescu

Nr. pagini: 384

Anul apariției: 2023