P.s.: Îmi placi – Kasie West (recenzie)

Am dat startul zilele trecute unei noi provocări. Le-am propus fetelor de pe grup să citească cinci romane în luna mai. Am ales „cinci” condiții ușor de îndeplinit și suntem bucuroase că sunt deja multe înscrieri. Scopul nostru este acela de a promova lectura. Ne dorim să vedem tineri care citesc, ne place să interacționăm și să lăsăm cărțile să ne unească într-un singur glas. Nu degeaba dictonul grupului nostru este „cărțile unesc oamenii!”

Una dintre provocări sună cam așa: „Citește o carte care să fie numai bună pentru un pahar cu limonadă rece. Să aibă culoare, să fie fierbinte, să fie amuzantă sau frumoasă ca un cer de primăvară.” 

Ps: Îmi placi, romanul care a apărut la editura Leda Edge, mi s-a părut cel mai potrivit pentru această provocare. Eram în căutare de o carte ușoară, relaxantă și amuzantă, o carte care să îmi dea o stare de bine. Am ales nemaipomenit. Nu este vreo capodoperă a genului, nu are acțiune alertă, nici măcar multiple fire narative, dar te determină să zâmbești, să citești fără să te simți foarte solicitat. Citești câteva pagini, te bucuri de soare, de limonadă și de cerul senin. Iar personajele cărții îți aduc aminte roiurile de fluturi din adolescență. 

Dacă m-aș mai îndrăgosti o dată, exact așa aș vrea să fie. Cine se mai îndrăgostește datorită unor scrisori? Cine mai are răbdare să aștepte câteva ore bune, apoi să pipăie dedesubtul unei bănci pentru a căuta un bilet? Cine mai păstrează misterul în epoca tehnologiei? Cine și-ar mai descărca sufletul în fața unui necunoscut? Nu e mai ușor când simți că nimeni nu te oprește și nimeni nu poate să te judece superficial?

Am scris și eu versuri pe o bancă. Evident, nu am primit vreun răspuns. Hmm, cine știe ce s-ar fi legat? Nu a fost să fie, dar mă bucur că am citit despre o astfel de dragoste într-o carte. E adolescentină, este alimentată de trăirile vulcanice și de pasiunea din inimile adolescenților, poate nu este nici o poveste din aia care se termină cu „ și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, dar nici nu contează asta acum. Nu în această carte. Aici a contat doar misterul, dulcea așteptarea și sentimentele ce erupeau din fiecare rând, din fiecare cuvânt. 

Este o poveste ușurică, aducătoare de zâmbete și bucurie. O poveste numai bună pentru zilele în care te invadează acea dulce senzație de toropeală, când vrei să mai urmărești și dansul norilor în timp ce citești sau când te mai oprești din lectură pentru a însoți cu privirea un fluture în zbor. 

Lily este adolescenta tipică. Merge la liceu, are preocupări tipice vârstei, are o poreclă, iubește și urăște în același timp. Iubește să scrie versuri și să coasă, își cumpără haine de la magazinele de vechituri, învață de una singură să cânte la chitară, ar fi dat orice pentru o zi fără îndatoriri și pentru un spațiu doar al ei. Împărțea camera cu sora ei mai mare și casa cu părinții și doi frați mai mici și mai plini de energie. 

În școală i se spunea Magnetul datorită nesuferitului de Cade și era percepută ca fiind destul de ciudată. Asculta un alt gen de muzică decât majoritatea colegilor săi și se pare că tocmai un vers dintr-un cântec preferat este punctul de plecare pentru povestea ei de dragoste. 

Ura chimia (o înțeleg perfect!!!) și nu acorda prea multă atenție explicațiilor profesorului. Într-o zi, scrie pe bancă un vers și este surprinsă să găsească și continuarea scrisă de o mână străină. Cu siguranță era un coleg de liceu, dar dintr-un an diferit. Este șocată să descopere că este un băiat și nu o fată dincolo de rândurile inscripționate pe bancă, dar asta nu afectează în vreun fel schimbul de mesaje. Din contră. 

Lily trebuie să afle cine este corespondentul ei secret, dar oare ar mai fi fost la fel? Ar fi gustat el glumele ei? Nu cumva tocmai anonimitatea era cea care le ținea prietenia în siguranță? 

Îl plăcea în secret pe Lucas, oare să fi fost el? Nu avea cum, el era mai mare și anul lui nu avea chimia în programă. Sau se înșela? Cine să fie băiatul care îi lăsa mesaje? 

Important este că schimbul lor de mesaje mi-a trecut și mie sufletul prin diferite stări. El era copil singur la părinți, tatăl natural plecase când el era foarte mic și crescuse alături de un tată vitreg. Nu era fericit și nu știa cum să facă pentru a înțelege comportamentul celor doi tați: unul plecase și tăiase punțile către el, celălalt îi cerea multe fără să îi spună mai nimic. Nu știa unde se situa el, era trist și abătut. Muzica rămânea colacul lui de salvare. Muzica și bilețelele de la Lily. 

După cum v-am spus, cartea nu este una foarte pretențioasă. Este simplă, fără dedesubturi și complicații. Tocmai asta m-a atras la ea: simplitatea și delicatețea. Este ușoară ca o pană, una care te gâdilă și te lasă cu un zâmbet tâmp pe față. Vă recomand cartea! E numai bună pentru o zi la iarbă verde sau la mare. 

P.s.: Sper să vă placă! 
Mulțumesc editurii Corint pentru exemplarul oferit! Cartea o puteți achiziționa de aici. 
Despre carte: 

AUTOR(I):

KASIE WEST
EDITURA:CORINT
AN APARIȚIE:2018
NUMĂR PAGINI:304
TRADUCERE:IULIA DROMERESCHI