Omul de zăpadă este povestea după care oamenii de zăpadă nu au mai fost la fel. Nu pentru mine. Dacă țin bine minte, Omul de zăpadă a fost primul meu contact cu stăpânirea de sine și ascuțimea lui Jo Nesbo. În stilu-mi caracteristic, fără informații complete, am împrumutat acum câțiva ani acest volum de la bibliotecă. Descrierea îmi păruse super interesantă și m-am lăsat imediat aruncată în mijlocul străzilor pline de zăpadă și cruzime.

„Omul de zăpadă este construit cu meticulozitate, jucăuș în unele secțiuni, sinistru în altele, o lectură cât se poate de incitantă.” – Newsweek

Omul de zăpadă
Omul de zăpadă

Apoi, la fel de neinformată, am ales și alte cărți scrise de el, fără să caut detalii despre universul Nesbo, despre cât de ample sunt poveștile sale, despre cine este Harry Hole și care sunt căile de acces în lumea sa plină de tenebre, crime și indicii. M-am luminat într-un final, atunci când mi-a fost clar că există niște goluri, niște sincope în viața lui Hole. Voiam să știu mai multe despre el, simțeam că mă aflu pe un teren care amenință să o ia la vale, prinsă între bucățile desprinse și găurile pe care nu știam cum să le umplu. Și atunci am aflat că am de-a face cu o serie (nu mă judecați, nu alocam atâta atenție platformei Goodreads, nu căutam unde trebuia).

Vestea că Editura Trei a preluat în portofoliul său această serie a fost asigurarea mea pentru universul Nesbo-Hole. Am știut că voi face parte din echipa lor, că voi răsturna străzile în căutarea infractorilor, că nimic nu va fi ușor în aceste anchete, că fiecare dosar deschis va fi sinonim cu o falie dureroasă deschisă în rândul celor implicați. Pentru că Nesbo face și asta: șochează atunci când amestecă personajele secundare, corupția, vanitatea, egoul masculin, poveștile de dragoste, micile drame personale. Nu lasă niciun front neexploatat, nu evită dezastrele naturale și nici consecințele. Le reunește pe toate în povești complexe, care poartă cititorii pe axa timpului, în mijlocul hăului inițiat de oameni, alimentat cu moarte, cruzime și lacrimi.

Omul de zăpadă – polițe divine?

„Cel mai ambițios thriller al lui Nesbø alungă orice temere că scenariul ucigașului în serie atotștiutor ar fi fost epuizat. ” – The Independent

Nu o să mă satur de modul de abordare al lui Nesbo. Și iertat să îmi fie faptul că eu, în mintea mea, îl asociez pe Nesbo cu Hole. Deși autorul ni-l descrie destul de bine pe Harry Hole, eu nu-i pot disocia. Pentru mine, așa cum cred că am mai spus, cei doi au trăsături comune. Deși se amestecă întotdeauna trăsăturile lor, îi simt și mereu încordați unul împotriva celuilalt.

Jo Nesbo îi aruncă în arenă lui Hole coșmarul vieții sale: criminalul în serie. Harry Hole aproape că are o obsesie pentru criminalii în serie. A dat de multe ori piept cu răul, știe că monștrii cei mai fioroși se ascund în oameni liniștiți, aparent nevinovați. Și mai știe că orice națiune are propriii criminali în serie. Unii rămân nedescoperiți, alții își păstrează bine ascuns tiparul. În timp ce orgolioșii, cei care-și doresc să le fie recunoscută amprentă criminală, ies mereu în lumină: atacă, sfidează, așteaptă.

V-am spus că am mai citit o dată acest volum, acum câțiva ani. Pentru că era prima oară când îndrăzneam să mă uit dincolo de cortina Nesbo, știu că am fost lovită direct în plexul solar de atenția la detalii, de modul meticulos, echilibrat, elaborat în care autorul asambla fiecare element folosit. Și mai știu că mi-a fost al naibii de teamă de oamenii de zăpadă. Nu am mai privit niciunul la fel, nu m-am mai bucurat la vederea oamenilor de zăpadă înălțați prin curțile vecine. O vreme – știu că va suna bizar – nu am mai putut purta nici eșarfe. Le priveam și simțeam deja teama încercând să își facă loc, să cucerească fiecare spațiu din sufletul meu.

Cazuri sângeroase și dispariții misterioase

Pentru că am vrut să cunosc cu de-amănuntul lumea lui Harry Hole, să îi cunosc defectele și să-i descopăr punctele vulnerabile, am adunat toate volumele apărute până acum și – să bată tobele, vă rog! – le-am citit în ordine. Nu vă spun de încântarea mea atunci când simt că mai cuceresc o redută, că mai acopăr un gol, că mai omor un demon. Și aici mă refer strict la simpaticul Harry Hole.

În ceea ce privește acțiunea cărții și dosarele anchetate, recunosc că nici măcar nu mă mai chinui să țin pasul cu el, să mă consider coleg de echipă. Mă las pe spate, mă pregătesc emoțional și aștept ca el să adune probele, nasul fin și inteligența lui mereu făcând o treabă mai bună decât mine. Culeg laurii de final, evident. Nu degeaba sunt susținătorul lui numărul unu (și sunt sigură că există mii de oameni care spun fix același lucru).

Omul de zăpadă – crimă și infidelitate

„Este scriitură crime de cea mai bună calitate, unde personajele și acțiunea sunt la fel de bine definite, iar tensiunea se face simțită din primul capitol și nu dispare nicio clipă. ” – The Times

Omul de zăpadă este cel de-al șaptelea volum al seriei Harry Hole și este unul dintre preferatele mele (de până acum). Povestea din acest volum ne obligă să înfruntăm un criminal în serie, un sadic care iubește să pedepsească femeile și să presare teroare pe străzile orașului înghețat. Deși nu are susținători pentru ipotezele sale, Hole simte că are de-a face cu un tipar. În ultimii zece ani, au dispărut 11 femei — toate, în ziua când a căzut prima zăpadă. Iar asta nu poate fi o întâmplare.

Omul de zăpadă este un puzzle grotesc, plin de scene care îți taie răsuflarea.  Povestea te prinde într-o plasă de minciuni, trădare și moarte, te obligă să te uiți constant peste umăr, să te îndoiești de cei pe care-i întâlnești și să îi suspectezi pe aproape toți de crimă. Vă întrebați dacă lectura a fost la fel de sângeroasă și de impactantă ca și prima oară? Da, de o mie de ori da. Pentru că Nesbo are o bogăție de detalii, de piste, de complicații și înflorituri. Și Hole este magistral!

Omul de zăpadă a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici. 

Nr. pagini: 576

Anul apariției: 2022

Titlul original: Snømannen

Limba originală: Norvegiană

Traducător: Bogdan Nicolae Marchidanu

 

Lasă un răspuns