Oamenii de pe peronul 5 este un roman cu o poveste cât o călătorie plină de opriri reușite și încărcată până la refuz de momente marcante. Cred că v-am spus de câteva ori deja, cel puțin așa îmi amintesc eu acum, că am câteva straturi mai subțiri în pătura emoțiilor mele. Mie îmi place să cred că acolo, pe punctele alea sensibile și moi, s-au așezat cele mai întâlnite emoții de până acum, fie că vorbim de viață sau de cărți.

De exemplu: aproape niciodată, niciodată nu pot citi un moment tandru, cu o intensitate aparte, fără să plâng. Nu pot să nu lăcrimez nici atunci când descopăr o istorie aparte de iubire, mai ales dacă protagoniștii sunt bătrâni și își aduc aminte de ceea ce au trăit. Nu pot citi fără să mă transpun măcar în locul unui personaj (și vă dați seama de suita de emoții care începe din acest punct!). Mă topesc atunci când văd lucruri mărunte, izvorâte din bunătate și prietenie. Și mă transform în gelatină atunci când văd oameni care se apropie unul de altul, care lasă semne în viața altora și care nu-și ascund sentimentele.

Sunt sigură că mai sunt o mulțime de emoții despre care aș fi putut să vă vorbesc, dar le-am ales pe astea pentru că pe ele le-am întâlnit în această poveste. Le-am regăsit, le-am lăsat să se agațe de sufletul meu și am simțit că fac și eu parte din gașca aceasta pestriță.

Oamenii de pe peronul 5
Oamenii de pe peronul 5

Oamenii de pe peronul 5 – întâlniri deloc întâmplătoare

Nu cred în întâlniri întâmplătoare și iubesc întâlnirile cu autori pe care i-am simțit aproape de inima mea. Clare Pooley a fost autoarea care mi s-a potrivit ca un al doilea strat de piele și am fost tare încântată să aflu vestea traducerii unui alt roman. Proiectul autenticității încă se învârte prin gândurile mele și nu mă satur să îl recomand celor din jurul meu.

„Uneori, soarta îți arată calea pe care s-o apuci și nu ai altă opțiune decât s-o urmezi. Și dacă asta ți-e soarta, o să se întâmple. Ai să vezi. Povestea nu se termină până nu cântă soprana aria de final, asta pot să-ți spun cu siguranță.”

Pe oamenii de pe peronul cinci am ajuns să îi simt ca pe niște prieteni. M-am trezit și eu de câteva ori gândindu-mă la ce aș putea să le spun eu despre mine, la ce ar face Iona și la ce mi-ar spune ea mie. Cu Iona Iverson nu te poți plictisi și nici nu ai cum să o ratezi, indiferent de cât de obosit sau plictisit ești! Ah, și să nu uitați! Cu Iona Iverson nu trebuie să intrați în vorbă până ce nu vă abordează ea. Are câteva reguli stricte și decalogul navetistului interzice anumite comportamente. Dacă nu vă este teamă de Iona, să fiți atenți la Lulu, cățelușa ei. S-ar putea să fiți compostați.

Personaje spumoase, reguli încălcate

Sunt sigură că ați călătorit măcar o dată cu un mijloc de transport în comun. Ați observat comportamente, ținute mai mult sau mai puțin excentrice, priviri tăioase sau pline de lacrimi, oameni cu liniște în ochi sau cu reproșuri pe buze. V-ați gândit și poate la ce poveste duc în bagajele lor emoționale. Și ați lăsat imaginația să zboare și să atribuie personajelor din fața voastră istorii mai pline de iubire sau mai goale de sens.

Așa face și Iona. Numai că ea le pune și nume persoanelor pe care le întâlnește de atâția ani în trenul care o duce la serviciu. Iona nu-și mai găsește locul printre termenii ăștia noi, tehnologie și relații zbuciumate. Desigur, ea însăși a sfidat timpurile tinereții sale, dar acum trebuie să admită că i-a trecut vremea. Ei, aș! Iona să se dea bătută? Toată viața s-a ghidat după: „Dacă cedăm noi, câștigă ei!” și nu o să renunțe la luptă acum.

Bine, poate renunță puțin la scutul ăsta când e acasă la ea. Dar în trenul ăsta plin cu navetiști nesuferiți – gândiți-vă că unii chiar îi ocupă locul preferat! – Iona trebuie să poarte masca ei de femeie neînfricată. Până când domnul Elegant-Dar-Misogin-Din-Surbiton e pe cale să se sufoce cu o boabă de strugure și încercarea ei de a-l salva este panta pe care încep să alunece niște străini în viața ei.

Oamenii de pe peronul 5 – despre prietenii și momente de neuitat

Iona este un magnet de oameni și probleme. Ea nu este doar curioasă să le afle poveștile, ea vrea să le găsească acestora o rezolvare. Bine, nu alege mereu cea mai bună și mai ușoară cale, dar dacă nu ar fi agitație, nu ar fi Iona…

„Singurul mod în care eșecul e garantat, dragul meu băiat, e să nu încerci… Dragostea e cel mai mare risc dintre toate, dar viața fără ea nu are niciun sens.”

După Piers – aka Elegant-Dar-Misogin-Din-Surbiton – Iona o întâlnește pe Emmie, apoi pe Sanjay, David și Martha. Și, evident, joacă un loc rol în viața fiecăruia. Mai greu este cu propriile ziduri. Și eu abia așteptam momentul în care oamenii de pe peronul cinci vor privi dincolo de ele. Până și Iona avea nevoie de o îmbrățișare, oricât de mult ar fi negat ea asta.

Oamenii de pe peronul 5 – un roman de stare. Și de drag

Caracterele personajelor din acest roman sunt la fel de diferite și de pestrițe precum navetiștii de la ora de vârf a circulației cu trenul. Sunt diferiți de la vârsta la profesie, de la visuri la așteptări, de la istorii de viață la planuri de viitor. Și toți sunt aduși sub cupola prieteniei, a diversității și sincerității.

Mie mi-a fost drag să fiu în preajma lor și abia așteptam să ne întâlnim din nou în tren, să le urmăresc tatonările și jocul de-a ariciul. Oamenii de pe peronul 5 este un roman de stare. Este plin de umor,  prietenie și sinceritate și sunt sigură că va fi o lectură care își va găsi o haltă și-n sufletul vostru. Asigurați-vă că îi luați bilet până acolo și că-i păstrați un loc la geam. PS: să vă asigurați că există și o măsuță. Nu de alta, dar Iona nu va fi mulțumită altfel.

„Nicio femeie nu e jumătatea cuiva. Toate suntem oameni întregi, de sine stătători. Compleți și total unici. Dar uneori, când pui la un loc doi oameni compleți, foarte diferiți, are loc în fel de vrajă, de alchimie.”

Pos: orice persoană merita un Act Doi Victorios! O să vedeți voi la ce mă refer!

Oamenii de pe peronul 5 a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărată de aici.

Autor: Clare Pooley

Nr. de pagini: 400

Titlu original: The People on Platform 5

Limba originală: engleză

Traducere de Camelia Ghioc

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Anul apariției: 2023

Lasă un răspuns