Oameni care se hrănesc cu întuneric – Richard Lloyd Parry, recenzie

Oameni care se hrănesc cu întuneric este romanul care spune povestea adevărată a unei tinere care a dispărut de pe străzile orașului Tokyo. Și a răului care a înghițit-o.

Mi-am dorit foarte mult cartea asta. Recunosc, impactul vizual a cântărit foarte greu în alegerea mea. Am fost vrăjită de marginile frumos „pictate” ale paginilor, atrasă ca un magnet de coperta promițătoare. Mai apoi, când am cercetat mai atent internetul, am descoperit suficiente amănunte care să mă convingă să pun cartea în wishlist. Dar nu pentru copertă. Ci pentru poveste.

După ce entuziasmul mi-a fost potolit, am început să am alte temeri. Nu mă pot abține, asta sunt eu. Îmi fac scenarii înainte să plec la drum, îmi creionez scuturi care să mă apere de eventuale neplăceri… literare. Legat de povestea scrisă de Richard Lloyd Parry am avut o singură temere: ca aceasta să nu fie scrisă sub forma unui articol de ziar, cu date concrete, trimiteri. Având în vedere că și fontul cărții este unul destul de mic, mi-a fost teamă că voi înainta greoi, împiedicată de diferite obstacole, de elemente care mi-ar încărca memoria inutil.

Din fericire, Richard Lloyd Parry a scris remarcabil povestea asta, aproape ca un roman de ficțiune, cu atenție, empatie, precizie. Am fost atrasă în mijlocul poveștii tinerei dispărute, am trăit pe pielea mea disperarea familiei, nesiguranța fiecărei zile, presiunea mediatică.

Oameni care să hrănesc cu întuneric – născută sub o stea ghinionistă

Oameni care se hrănesc cu întuneric este un roman mărturie. Richard Lloyd Parry a acordat atenție tuturor detaliilor, tuturor cadrelor și indiciilor din cazul dispariției Lucie Blackman. Nu am citit alte articole scrise de jurnalist, însă nu am nevoie de alte dovezi pentru a-mi da seama de patosul, devotamentul, forța scriiturii sale.

Am apreciat, dincolo de toate informațiile extrem de bine structurate, precizia autorului, nevoia de a acoperi toate fronturile. Deși am avut internetul la un click distanță, nu am simțit o singură clipă nevoia de a căuta o scurtătură către deznodământ. Am citit măcinată de dorința de a ști adevărul, de a-i scoate pe vinovați la lumină.

„Eforturile de a reconstrui piesele de puzzle ale misterului care a zguduit, la final de secol XX, societatea britanică sunt absolut remarcabile. Se văd în fiecare incursiune a autorului – de altfel familiarizat cu Japonia, într-un univers semiînchis, cu obiceiuri și dorințe deosebite de cele ale europenilor. Cine se va apuca de această carte va plonja într-o istorie încâlcită a crimei, a relațiilor interumane, a secretelor adânc îngropate – un policier întunecat, mai ales pentru că este autentic.” — Oana Dușmănescu, Libertatea

În vara anului 2000, Lucie Blackman, o tânără cu visuri mărețe și un stil de viață greu de întreținut, pășește în imensitatea orașului Tokyo. Se angajează ca animatoare într-un club din oraș, condus după reguli stricte și cu politici greu de încălcat. Ceva timp mai târziu, aproape când ai fi tentat să spui că Lucie se adaptează culturii străine, fata dispare fără urmă. Și bolovanul adevărului începe să alunece, hurducăind și dărâmând totul în calea sa, la vale.

Oameni care se hrănesc cu întuneric

Dacă știți deja cazul, eu vă spun că tot trebuie să citiți cartea. Richard Lloyd Parry umple golurile reportajelor și ne oferă o mulțime de detalii despre viața omului implicat în dispariția fetei. Bogdan Ghiurco, omul care a adus și a tradus cartea asta pentru publicul român, a spus că, bărbatul acesta a fost cel mai trist personaj negativ pe care el l-a întâlnit vreodată. Acum am înțeles de ce. Deși am fost martora declarațiilor, deși m-am revoltat și m-am înfuriat de atâtea ori, nu o să vă ascund faptul că am simțit milă pentru el. Dacă nu a fost milă, atunci sigur a fost un sentiment de regret. Și m-am simțit parcă desprinsă din sistemul juridic japonez, cel care se concentrează mai mult asupra motivului, nu a faptei.

Richard Lloyd Parry ridică, prin ancheta sa, un mare semn de întrebare: cât la sută este vinovată societatea pentru infracțiunile comise de cei cu mintea rătăcită? Există oameni care se hrănesc cu întuneric, dar și societăți care îi alimentează. Nu știu dacă și voi veți simți asta, dar mie mi-a tot dat târcoale această senzație și nu am putut să o ignor.

Dacă nu știți cazul Lucie Blackman, atunci vă rog să nu căutați informații înainte. La un moment dat, mai ales dacă sunteți familiarizați cu romanele de genul acesta, veți simți deznodământul. Dar veți trăi la fel de intens, de dur și de amar toate mărturiile, aparițiile, iluziile.

Oameni care se hrănesc cu întuneric – cine e vinovat?

Pentru mine – și sunt sigură că nu doar pentru mine – cartea asta are mai mulți oameni care se hrănesc cu întuneric. Dar nu o să vi-i așez pe tipsii aurite, nici nu o să-i leg de stâlpul infamiei. Sper că au trăit fericiți cu alegerile lor, că au plătit prețul pentru nonșalanța cu care au tratat dispariția lui Lucie. Și că a meritat.

„Absolut captivantă… Îți garantez că vei citi cu nesaț până la ultima pagină.” — Mo Hayder

Dincolo de povestea tristă, asezonată cu detalii din sânul familiei Blackman, am apreciat foarte tare cantitatea de informații despre sistemul juridic japonez. Nu știam mare parte dintre acestea și am rămas surprinsă de diferențele de abordare.

Cine a răpit-o? O sectă religioasă? Bărbatul misterios cu care a ieșit la întâlnire? Un cerc sado-maso? Yakuza? Ce este „comerțul cu apă”? Ce face o animatoare? Au japonezii înclinații sexuale mai bizare decât alte nații? Și ce legătură există între cazul lui Lucie și dispariția altei tinere în urmă cu opt ani?

Iată o parte din întrebările care apar în timpul lecturii. Întrebări care vă vor bântui, măcina, alarma permanent. Și sunt sigură că ne veți avea liniște până ce nu veți termina de citit!

Romanul Oameni care se hrănesc cu întuneric a apărut la Editura Behemot și poate fi cumpărat de aici. 

Traducere: Bogdan Ghiurco

Număr pagini: 374