O viață regăsită este romanul care mi-a ținut companie zilele trecute. L-am ales pentru că mi-am adus aminte de convenția pe care am „semnat-o” acum ceva vreme cu mine însămi: să citesc romane mai „vechi”. Și nu-mi vine nici acum să cred că l-am lăsat atâta timp să mă aștepte.
Patru ani, patru ani de când stă pe rafturi și lasă alte cărți să strălucească, să ajungă pe TBR-ul meu. Patru ani de când își înghesuie toate secretele între cele două coperte. Patru ani de când își păstrează traumele, durerea și dorul departe de ochii mei. Patru ani de când personajele așteaptă să deschid un culoar pe care ele să alunece, să vină spre mine și să mă transforme în confidentul lor, în păstrătorul unor taine dureroase.
„Acest roman de familie noir al Lisei Jewell este mai mult decât o carte în siajul celebrului Minunatele oase de Alice Sebold. Povestit cu abilitate de mai mulți naratori, captivantul roman al lui Jewell este o poveste emoționantă despre pierdere, durere și renaștere.“ – Publishers Weekly
O viață regăsită – amprentele doliului
Acum ne-a fost scris să ne întâlnim, acum am fost pregătite, povestea și eu, să desfundăm drumurile, să ne contopim stările și să lăsăm șoaptele să-și spună povestea, să își strige adevărurile. Pe Lisa Jewell am descoperit-o recent, în ciuda faptului că am strâns toate romanele publicate de editura Litera. Descrierile lor sunt de-a dreptul fascinante, pline de promisiuni și mister. Era de la sine înțeles că nu aveam cum să le ratez…
Acum ceva timp, într-o discuție amicală despre cărți, una dintre prietenele mele mi-a mărturisit că ascultă acest roman pe Voxa și că este extrem de încântată de fluiditatea poveștii, de tensiunea care plutește printre rânduri. Știam sigur că am acasă cartea, că stă ascunsă printre celelalte și așteaptă ca eu să ajung la ea. Am adus-o pe noptieră, aproape de sufletul meu, și am devorat-o de îndată ce i-am deschis paginile.
Pentru că sunt mare iubitoare de tot ce înseamnă thriller, anchete, povești dramatice, nu mi-a fost greu să anticipez mutările autoarei. Era de parcă drumul îmi era cunoscut, bătătorit de pași grăbiți în drumul lor spre adevăr. Dar nu am fost deranjată deloc de familiaritatea asta, nici de faptul că era posibil ca finalul să nu fie chiar o surpriză (dar să știți că am avut parte de un șoc în deznodământul poveștii). M-am bucurat de fiecare strat de îndoială, de fiecare armură pe care simțeam nevoia să o ridic împotriva minciunilor pe care eram sigură că personajele mi le spun.
O viață regăsită – adevăr sau disperare?
Am învățat acum multă vreme cea mai importantă lecție: să nu am încredere în nimeni. Îmi impun de fiecare dată să nu ofer credit personajelor, să nu le condamn acțiunile și nici să le judec. Până la urmă, răspunsul nostru în fața unor evenimente marcante este cel care ne diferențiază, nu? Cum pot eu să mă aștept ca ele să aibă același traseu cu mine? Cum pot eu să judec experiențele lor dacă eu nu am apucat să le trăiesc? Cum pot să le condamn dacă știu că există puține șanse ca să răspundem la fel?
Dar cu Laurel Mack, o femeie rătăcită în propria-i viață, am simțit nevoia să-mi cobor toate zidurile. M-a durut tot ce înflorea în sufletul ei: singurătatea, disperarea, nevoia de adevăr și de finaluri, oricare ar fi fost ele. M-a distrus starea ei de incertitudine, frământările ei ajungând să facă parte din mine.
Cândva, în urmă cu zece ani, Laurel Mack avusese o viață perfectă: un cămin, un soț, trei copii, o iubire împărtășită. Acum, departe de orice urmă din normalitatea de atunci, Laurel are doi copii, este divorțată, își duce viața după o rutină pe care singură și-a construit-o. A ajuns o străină în propria-i familie și este victimă sigură în mâinile traumelor și întrebărilor.
În urmă cu zece ani, într-o zi absolut banală, Ellie – copilul ei solar – dispăruse fără urmă. Laurel se simțea extrem de vinovată pentru faptul că îi așeza pe ceilalți doi copii într-un con de umbră, dar faptul că nu știa nimic concret despre dispariția fiicei sale o bulversa și o forța să rămână pe o traiectorie confuză. Și Ellie fusese copilul liant, cel care îi ținea pe toți laolaltă, pe o linie fină de plutire.
O viață regăsită – când trecutul bate din nou la ușă
„Lisa Jewell își țese intriga complicată într-un ritm care ține cititorul în permanentă tensiune. Personajele complexe ale autoarei sunt pur și simplu perfecte. Nici cel mai abil cititor de thrillere nu va ghici încotro se îndreaptă lucrurile înainte ca firele să se descurce la final. Iar acei puțini care, totuși, se vor prinde nu se vor simți frustrați, pentru că ritmul și suspansul îi vor captiva.“ – Booklist
Când Laurel primește vești tulburătoare despre ziua dispariției lui Ellie, totul se întoarce pe dos. Dar destinul îi pregătește o surpriză, un fel de supapă prin care să tragă guri amețitoare de aer proaspăt, necontaminat de sporii morții și ai răului. Și nimerește în mijlocul unei farse crude…
Laurel își dă dreptul la fericire. Știa că existau șanse infime ca povestea asta să umple toate golurile din sufletul său, dar merita un strop de liniște, o mângâiere și o cină romantică, nu? Totul mergea bine între ea și Floyd, bărbatul șarmant care-i cucerise inima. Asta până când Laurel o întâlnește pe Poppy, fiica lui. Poppy era drăgălașă foc, inteligentă și comunicativă. Privită de aproape, Poppy părea copia fidelă a lui Ellie. Și asemănarea aceasta este cheia care deschide larg ușa traumelor din trecutul lui Laurel. Era totul în imaginația ei sau ceva era putred în această familie?
O viață regăsită – de la agonie la extaz?
Îmi pare rău că nu pot ataca mai fățiș subiectul acestui roman. Poate că unii dintre voi intuiți o parte din poveste, poate că în mintea altora dintre voi se nasc deja primele scenarii. În orice tabără ați fi, citiți cartea asta. Are o poveste care merită mai multă atenție.
O viață regăsită are o acțiune care își dozează foarte bine tensiunea, eliberând doar cantitatea necesară pentru a ține cititorul imobilizat în poveste. Lisa Jewell știe să dezvolte suspansul, să construiască protagoniști puternici, înșelători și plini de secrete.
O viață regăsită a apărut la Editura Litera. Știu că nu mai este disponibilă pe siteul lor, dar sigur o mai găsiți pe undeva.
Data apariției : 3 nov. 2020
Colectie : Buzz Books
Autor(i) : Lisa Jewell
Traducator(i) : Andreea Năstase
Tip Coperta : Broșată
Numar pagini : 368
