O vară italiană este tot ce mi-aș dori în acest moment. Mai ales după ce am terminat de citit noua poveste scrisă de Rebecca Serle. Am vizitat Italia, dar nu am fost pe coastă, nu am fost deloc pe plajă și tare mi-aș dori să văd Positano.
Autoarea a reușit să transmită atât de bine dragostea pentru acest loc și frumusețea lui. Am citit afară mare parte din carte și simțeam vântul de aici, de acasă, dar tare mi-aș fi dorit să fie briza marina cea care să îmi mângâie chipul… Bine, nu mai spun de pofta de mâncare, de vin, de drumeții și de dulcele far niente al italienilor.
„O poveste emoționantă… relația dintre mamă și fiică devine tangibilă grație durerii resimțite de Katy și dorinței sale de a păstra vie legătura afectivă.“ Publishers Weekly
O vară italiană – despre pierderi și renunțări
Peste cinci ani – celălalt roman scris de Rebecca Serle și publicat tot la Editura Nemira – mi-a plăcut mai mult, mult mai mult. A avut doza necesară de emoție, realitate, poveste, suspans și curiozitate. Din păcate, cu O vară italiană nu m-am identificat la fel de mult.
Culoarea locală, magia micuței așezări, frumusețea locurilor și ospitalitatea italienilor au fost bine puse în lumină. Dar nu am citit cartea numai pentru atmosferă. Am citit cartea pentru a fi alături de Katy, pentru a o susține după moartea mamei sale, pentru a vedea cum se reconstruiește un om după o pierdere uriașă. Din nefericire, Katy s-a comportat imatur, exact ca un copilaș răsfățat și legătura cu mama ei m-a îngrijorat.
Am și eu fete și îmi doresc să avem cea mai frumoasă și mai puternică legătură. Dar nu aș permite niciodată ca ele să crească în umbra mea. Katy avusese o mamă puternică, o mamă iubită și respectată de toată lumea. Dar Katy crescuse nepregătită pentru viață. Se compară constant cu mama ei, se simte debusolată, se reduce singură la nimic și anulează tot ce a făcut bun în viața ei.
Despre durere și legătura maternă
Durerea de a pierde un părinte este una care nu poate fi descrisă în cuvinte. Nu suntem niciodată pregătiți pentru un ultim rămas bun și foarte greu ne reconstruim după o astfel de pierdere. Katy își pierde mama și, orbită de durere sau numai din răsfățul cu care fusese crescută, începe să acționeze imatur, din punctul meu de vedere.
Primele pagini au trezit în mintea și-n sufletul meu un sentiment de compasiune. Îmi părea rău pentru ea și voiam să văd ce urma de atunci încolo. Ce să urmeze? Katy dorește să divorțeze de soțul ei imediat după moartea mamei sale. De ce? Pentru că mama ei avusese dreptate, se căsătoriseră de tineri, experimentaseră numai momente frumoase și cum vor putea ei să depășească o pierdere atât de mare? Mi-a dat shut down la faza asta🤭.
„Vedeți voi, mama a fost iubirea vieții mele. A fost iubirea vieții mele și am pierdut-o.“
Am zis că e durerea vinovată, că este șocul de a rămâne singur pe lume. Dar Katy insistă în această stare și începe să facă niște mărturisiri nesănătoase, tot din punctul meu de vedere.
„Încă nu pot concepe lumea fără mama, nu-mi pot imagina cum va arăta fără ea sau cine sunt în absența sa. Mi-e imposibil să înțeleg că n-o să mă mai scoată la prânz marțea, că n-o să mai parcheze în locul interzis de lângă bordură, în fața casei mele, ca să dea fuga înăuntru cu o pungă plină de minunății: cumpărături, produse cosmetice, un pulover nou pe care l-a descoperit într-un magazin de pe Fifth Street.
Nu pot să înțeleg că, dacă o apelez, telefonul o să sune și o să tot sune și n-o să mai răspundă nimeni la celălalt capăt ca să spună: «Katy, draga mea, stai o secundă! Am mâinile ude.»
O vară italiană – regăsire sau abandon?
În memoria mamei sale, Katy continuă planurile de călătorie comune și merge în Italia, la Positano, pentru a comemora viața mamei sale și pentru a cunoaște locurile care o fermecaseră pe aceasta.
Positano o vrăjește și pe ea și se bucură în fiecare zi de tot ce îi poate Italia oferi: oameni amabili, mâncare bună, vin și locații de vis. Aici s-a rupt firul poveștii pentru mine. Mi-a plăcut, după cum am spus și mai sus, atmosfera locală. Aproape că auzeam clinchetul paharelor și murmurele de încântare. Dar nu am înțeles ce a vrut autoarea să facă. Au început primele semne de întrebare să apară și Katy mi-a devenit indiferentă, ba chiar antipatică.
Finalul a lăsat atât de multe lucruri în aer și știți cât detest acest aspect…
De citit vara asta?
O vară italiană este o carte de atmosferă, ideală de luat în vacanță. Știm că atunci nu ai nevoie de cărți solicitante, complicate și greu de urmărit. Se citește ușor, te încarcă cu un vibe aparte, dar te și enervează în aceeași măsură. La mine așa a fost…
O vară italiană a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărată de aici.
Data apariției: 20 iun. 2022
Titlu original: One Italian Summer
Autor: Rebecca Serle
Traducător: Alexandra Florescu
Editura: Nemira
Colecția: Damen Tango
Nr. pagini: 253
