O speranță la capătul lumii este un roman cu o poveste dramatică, emoționantă, plină de speranță. M-am bucurat de reîntâlnirea cu autoarea Sarah Lark. Abia așteptam să ajung la acest roman și să aflu amănunte noi despre Noua Zeelandă și despre personajele pe care le-am lăsat acolo! Sarah Lark are capacitatea de a mă transporta în ținuturile populate de pakeha și maori. Dar mi-a insuflat și mie pasiunea pe care o are pentru acest tărâm. A reușit de fiecare dată îmi transmită forța scriiturii sale, dar mai ales a dragostei pe care i-o poartă Noii Zeelande.
M-a uimit dimensiunea romanului. Autoarea ne-a obișnuit cu romanele sale stufoase, pline de detalii și de povești variate de viață. De data aceasta, spre suprinderea mea, romanul este foarte subțirel, are personaje puține și finalul lasă loc unui volum doi. Oare să mai existe o continuare? Eu sper că da. Mi-au rămas câteva semne de întrebare și tare aș vrea să mai stau un pic pe acele meleaguri. Deh, Aurul maorilor a fost și va rămâne slăbiciunea mea.
O speranță la capătul lumii – în căutarea norocului
M-am bucurat să revăd Noua Zeelandă. Deși au trecut câțiva ani de la venirea primilor pakeha și tehnologia începe să își facă simțită prezența, tensiunea dintre oamenii albi și maori nu pare să se fi dispersat aproape deloc. Deși aveau tramvaie, automobile și alte mijloace folositoare, oamenii albi aveau nevoie de forța de lucru a băștinașilor. Până la urmă, nimeni nu cunoștea mai bine pământurile de aici.
Maorii, deși se bucurau de avantajele aduse de oamenii albi, nu se lăsau contaminați de principiile acestora. Încă se conduceau după propriile legi, încă respectau natura și zeitățile în care credeau. Niciun personaj maori nu s-a remarcat în această poveste și cred că le-am dus dorul. Aș fi vrut mai multe informații despre viața lor, despre modul în care viața le-a fost influențată.
O șansă neașteptată
Helena și Luzyna, două surori de origine poloneză, ajung, după terminarea războiului, într-o tabără de refugiați. Deși viața de aici era una aspră și foștii ocupanți ai lagărelelor nu se bucură decât de foarte puține privilegii, nu se putea compara viața asta cu cea pe care o duseseră în Siberia. Nicăieri nu era mai frig decât acolo. Mesele erau sărace și aici, dar măcar veneau la timp.
Pentru fete, viața de aici era liniștită și confortabilă, dar își doreau mai mult. Helena îi promisese mamei lor că va avea grijă de sora mai mică. Luzyna era mai zvăpăiată și se comporta ca atare. Se bucura de povestea ei de dragoste, zâmbea tuturor prea mult și le sucea mințile tuturor băieților pe care îi întâlnea.
Fetelor li se oferă o șansă nemaipomenită. Noua Zeelandă era gata să primească șapte sute de copii orfani. Imediat își planuri de viitor, convinse fiind de faptul că vor avea șansa unui nou început. Din păcate, Helena este respinsă. Este prea mare și nu își putea urma sora.
Călătoria la capătul lumii
În ziua plecării, din fericire, Luzyna întârzie. Helenei i se poate schimba viața. Are nevoie de câteva secunde și de o tărie ieșită din comun pentru a-i lua locul acesteia. O face, deși vina și remușcările începuseră să-i muște din suflet. Împrumută identitatea surorii sale și profită de singura șansă pe care viața i-a oferit-o. Călătoria nu este lipsită de evenimente și biata Helena ajunge să fie constrânsă de singurul om care îi putea dezvălui adevărata identitate.
Din fericire, deși are un preț uriaș de plătit, Helena ajunge pe tărâmul Noii Zeelande și încearcă să își construiască noua viață, pas cu pas. Se pare că soarta îi zâmbește în sfârșit. Găsește aici prieteni gata să îi ofere ajutorul, dar trecutul pare să o ajungă din urmă.
Pentru Helena, șocul cultural este uriaș. Nu era obișnuită ca oamenii să nu o judece și să nu o pună la perete. Nu știa cum era să primească dezinteresat ceva și se temea că ar putea pierde totul într-o clipă. Viața îi dovedise deja că are capacitatea asta. Ce va face? Cum se va adapta aici?
O speranță la capătul lumii – o călătorie pentru fericire
O speranță la capătul lumii este o abordare simplă a unui subiect interesant. Mi-a plăcut și această abordare, dar mi-aș fi dorit să primesc o doză mai mare de Sarah Lark. Și cred că aș fi vrut să se rupă un pic de tiparul cu care ne-a obișnuit. Sunt sigură că are capacitatea de a scrie povești uimitoare.
O speranță la capătul lumii a apărut la Editura Rao și poate fi cumpărat de aici.
An aparitie: 2020
Autor: Sarah Lark
Categoria: Literatura Universala
Editura: RAO
Nr. pagini: 288
Relativ la maori, realitatea este alta. După perioada din roman, au primit despăgubiri de diferite feluri. Deși au proprietăți mari în Insula de Sud, trăiesc în Nord, proprietățile fiind închiriate, arendate, concesionate. Au locuri rezervate la universități, dar nu se prăpădesc după ele. De fapt, învățământul superior nu este de loc o regulă în NZ. NZ cultivă vechile denumiri geografice maore și bine face. În rest, este un pământ de vis. Am scris câteva pagini. Le găsiți în meniu la LUMEA CEALALTĂ > NZ și submeniu.
Mulțumesc pentru informații! Nu știam.