O simplă dispariție este romanul cu ajutorul căruia m-am reîntors în lumea lui Gillian McAllister, o lume plină de suspans, tensiuni în sânul familiilor implicate, drame și mister. Nu mă întrebați când l-am parcurs, am întors paginile de parcă întregul parcurs al poveștii depindea de viteza cu care ajungeam eu la final.
Asta face o poveste bună, nu? Te trage în mijlocul evenimentelor, te năucește cu toate răsturnările de situație și te amețește cu toate supozițiile. Te face să crezi în personaje, în posibilități și planuri. Apoi ți le demolează pe toate. Și simți că toată lumea se bucură de asta. Mai puțin tu. Cel care stă pironit locului, care nu știe exact ce l-a lovit și cum va arăta lumea după asta.
Pentru că întotdeauna mă gândesc la ce universuri ar mai putea creiona autorii preferați – și știu că asta ni se aplică nouă, tuturor cititorilor împătimiți – vă puteți lesne imagina fascinația mea legată de acest nou roman. Eram speriată, nerăbdătoare, curioasă, pregătită. Eram convinsă. Convinsă că voi fi din nou lovită de uraganul McAllister, de forța și ușurința cu care răstoarnă tot ce credeam că știu, tot ce credeam că pot controla cumva.
„Gillian McAllister ne surprinde din nou cu un roman polițist impecabil construit, plin de răsturnări de situație, dezvăluiri șocante și personaje complexe. Absolut remarcabil.” – Lisa Jewell, autoarea bestsellerului Noaptea în care a dispărut
O simplă dispariție – să nu ai încredere în nimeni. Nici măcar în autoare (mai ales în ea)
De data asta, spre deosebire de romanele de care v-am povestit aici: Noaptea în care totul s-a schimbat sau În locul nepotrivit la timpul nepotrivit, autoarea ne permite să pătrundem în ambele tabere: cea a polițiștilor și cea a oamenilor pe care aceștia trebuie să-i apere.
Spre bucuria mea, Gillian McAllister a păstrat elemente comune: iubirea părinților pentru copiii lor, luptele și alegerile unui părinte, cumpenele copiiilor și minciunile pe care le preferă atunci când adevărul pare greu de dus. De ce am spus spre bucuria mea? Pentru că acesta a fost elementul pe care am simțit că-l stăpânesc, că-l controlez și pe care îl pot folosi, la nevoie, drept asul meu din mânecă.
Știam „pasiunea” autoarei pentru relațiile din sânul unei familii și eram sigură că tot pe această carte își va „plasa” întreaga miză. Dar nu știam mijlocele prin care va alege să o facă, metodele pe care le va folosi pentru a aduce laolaltă toate personajele, firele, întâmplările și probele.
„La un moment dat m-am ridicat în picioare și am strigat. Am fost în stare de șoc! Gillian McAllister m-a lăsat mască. Îndrăznesc să spun că nu vei putea lăsa cartea din mână.”— Jodi Picoult, autoare bestsellerului Al zecelea cerc
O simplă dispariție – limite și prețuri de plătit
Povestea este construită cu migală, într-un mod înșelător și precis. Cu elemente care au rolul de a destabiliza presupunerile și de a îndrepta atenția acolo unde nu este nevoie de ea. Personal, am considerat acest mod de narațiune punctul forte al poveștii. Nu am văzut venind acea răsturnare de situație, nici nu m-am gândit că ar fi posibil ca oamenii aceia să fie implicați. Și nu, nu o să spun nimic în plus! Nici măcar sub amenințare! Povestea are farmecul ei exact în modul în care este asamblată, din bucăți cu margini neșlefuite, din frânturi care se potrivesc perfect în spații mici, greu de observat la prima vedere.
Olivia are 22 de ani. Camerele de supraveghere stradale o surprind intrând pe o alee întunecată. După care dispare în neant. De parcă nici nu ar fi existat. Aleea se înfundă, nu exista canalizare, nu există apartamente la parter, nu există locuri în care ar fi putut dispărea.
Detectiva-șefă Julia Day a văzut destule la viața ei. Și știe că nimeni nu poate să dispară așa, de parcă nu ar fi existat vreodată. E mai mult decât hotărâtă să o găsească pe Olivia. Nu poate să mai așeze un dosar de dispariție pe raftul celor nesoluționate. Femeile, tinerele de vârsta fiicei sale aveau nevoie de siguranță, de protecție, de oameni care să le caute și să le găsească.
O simplă dispariție – granițe de netrecut
„Gillian McAllister este acel autor valoros, care îmbină un fir narativ amețitor cu o tensiune insuportabilă și o profunzime emoțională autentică. Este thrillerul meu preferat al anului.”— Lucy Clarke, autoarea cărții Infern în Paradis
Ancheta din cazul Oliviei este diferită față de toate celelalte. Asta pentru că o poartă pe detectiva-șefă pe o pantă periculoasă, într-un soi de spirală care s-ar putea termina foarte rău pentru ea. Fără să realizeze schimbarea, Julia Day se aruncase în propria-i cursă de supraviețuire. Nu putea să predea armele. Era sigură că mai există o soluție, că va putea să rămână în zona sigură, pe terenul ferm. Dar nu ea orchestra planul, nu ea hotăra direcția. Și secretul pe care jurase să-l păstreze pentru totdeauna era cel care o condamna acum.
Să oprească monstrul sau să devină ea însăși unul?
Mi-a plăcut povestea asta și am adorat modul înșelător în care Gillian McAllister a construit întregul ansamblu de minciuni și secrete, modul migălos în care a împletit adevăruri și piedici. Sunt sigură că ne vom mai întâlni, Gillian McAllister! Și că o să fiu la fel de vrăjită. Și de neinstruită. Dar asta rămâne între noi, să nu mai spui nimănui!
O simplă dispariție a apărut la Bookzone și este disponibilă aici. Eu o recomand cu tot dragul!
Mihaela Apetrei, cartea a fost altfel în traducerea ta!
Număr pagini: 432
Editura: Bookzone
Autor: Gillian McAllister
Anul publicării: 2025
Traducator: Mihaela Apetrei
Titlul original: Just Another Missing Person
