O poveste perfectă nu era tocmai în „planurile” literare pentru luna iulie. Nu citesc în funcție de vreo listă anume, dar îmi place să mă gândesc în avans la cărțile pe care le pot strecura printre treburile de acasă. Așadar, O poveste perfectă a ajuns la mine grație prietenilor de la Editura Creator și mi-a dat planurile peste cap. Inițial, și jur că nu este prima dată când pățesc asta, am vrut să citesc doar primele pagini. Nu m-am oprit decât câteva zeci mai încolo, vrăjită și sedusă de umorul poveștii, de toate posibilitățile care se înfiripau rând după rând.

Tânjeam după o poveste cu un tonus diferit, cu umor și efervescență, cu personaje autentice, naturale, colorate și libere. Iar Elisabet Benavent întocmai cu acest gen de personaje și-a îmbogățit povestea. Cu oameni pe care-i poți desprinde din carte și elibera pe străzile orașului, acolo unde ar fi la fel de „nebuni”, de dornici de viață, de iubire și de aventură. Nu am mai citit de multă vreme autori spanioli, mai ales autori care iau acum pulsul străzilor spaniole, încărcate de soare și pasiune.
Vă dați seama de nostalgia pe care a trezit-o în mine povestea. Și asta pentru că am trăit mai bine de un an în Madrid. Mi-a activat instant dorul de serile liniștite, de gările mari, pline de oameni, de sandvișurile cu calamari, de sangria, de bucuria și de lejeritatea cu care acest popor pare să-și trăiască viața. Mda, mi-e foarte, foarte, foarte dor de Madrid, de tot ce înseamnă Spania. Elisabet Benavent, vezi ce ai făcut? No te lo voy a perdonar! Ba da, te iert. Ai făcut o treabă delicioasă aici și nu am cum să fiu supărată pe tine. Nu prea mult. 🙂
O poveste perfectă – dragoste și alte belele
Înainte să vă scriu câteva rânduri despre povestea în sine, aș vrea să vă vorbesc despre experiența mea cu ea. Romanul lui Elisabet Benavent poate ridica așteptări încă de la vederea titlului. Îți trebuie fie o doză de curaj, fie una de nebunie pentru a-ți numi povestea așa. Sau poate că autoarea a fost alimentată de certitudinea că a surprins o gamă variată din tonurile iubirii. Poate fi o poveste perfectă, mai ales pentru cei care iubesc intens, se hrănesc cu iubire, o respiră și o inhalează prin toți porii. Dar nu este despre noi. Este o poveste perfectă pentru personajele din carte, cu temperamentul lor acid și efervescent, cu presiunile puse pe umerii lor, cu setea lor de iubire. Asta nu trebuie să scăpăm din vedere.
Eu nu am plecat la drum cu așteptări, am pornit cu dorința de a găsi o poveste care să-mi înfioare și dezmierde pielea și sufletul, cu dorința de a mă îndrăgosti, de a uita de realitate. Primele pagini – primele pagini bune – au fost fix, dar fix pe gustul meu. Naturale, lejere, cu personaje care se potrivesc ca nuca în perete cu așteptările societății în care trăiesc. Apoi, la plecarea în Grecia, acolo unde totul s-a întors pe dos, legătura noastră s-a rupt un pic. De unde eu eram gata să-mi împachetez bagajele (ipotetic vorbind) și să plec în aventură, am sfârșit prin a fi ușor dezamăgită de toată acea dorință de împerechere.
Da, atracție, dragoste, pasiune, sangre caliente. Dar un pic prea mult pentru gustul meu, un pic limbajul repetitiv și prea sec pentru a fi născător de ceva în sufletul meu. Aș fi simțit nevoia unei implicări mai mari din partea traducătorului sau nu știu exact ce ar fi putut „salva” situația pentru mine. Știu că spaniolii sunt pasionali, sexuali, liberi. Dar a fost un pic prea mult. Și pentru că nu am „gustat” aceste scene, mi-a fost greu să văd și partea romantică. Din punctul meu de vedere, dacă autoarea ar fi etalat mai multă emoție, ar fi semănat mai mulți fiori, mai multă tensiune sexuală, rezultatul ar fi fost ușor diferit.
Punct și de la capăt?
Margot este definiția mediocrității, cel puțin din punctul mamei ei de vedere. Una dintre cele trei fiice ale familiei Ortega Ortiz de Zarate, Margot (și nu știți cât urăște mama ei că își spune așa) nu-și găsește locul în lumea superficială, poleită cu aur și bani a familiilor bogate. Nu se simte nici suficient de deșteaptă, nici de-ajuns de frumoasă, nici la fel de seducătoare și de sigură pe sine precum sunt surorile ei. Dar încearcă. Asta nu înseamnă că nu se sufocă sub stratul ăla gros de catifea pe care mama ei iubește să-l întindă peste tot ce înseamnă familia lor.
Margot trăiește o poveste de iubire desprinsă din poveștile cu prințese. Nu se putea altfel, nu? Îl iubește pe Filippo, un italiano verro seducător și chipeș, dar simte că viața asta nu este pentru ea, că nu-i oferă suficientă motivație și energie pentru a merge mai departe. Cuprinsă de aceste gânduri și de un „minunat” atac de panică, Margot fuge de la propria-i nuntă și asta atrage oprobriul întregii familie. Rănit în urma INCIDENTULUI, Filippo decide să se bucure singur de luna de miere, lăsând-o pe Margot să se streseze câteva săptămâni bune, până când el avea să ia o decizie finală.
Din dorința de a o ști departe de apartamentul care o făcea doar să plângă, cele două surori ale lui Margot o scot în oraș. Aici, într-o speluncă din Madrid, Margot întâlnește o altă perechea de ochi triști, ochi care trădau tot o suferință din dragoste. David, barmanul cu ochii triști, suferea după o iubită care-l credea mediocru, fără perspectivă și viitor.
O poveste perfectă – când totul este menit să fie
Diferiți dar dornici să își recucerească partenerii, Margot și David se împrietenesc și caută să se schimbe unul pe celălalt. David era mai puțin rațional, mai puțin implicat în ceea ce privea arta seducției. Margot era prea protocolară și prea puțin dornică de aventură. Un alb și negru din punct de vedere al caracterelor amenință să devină un roșu pasional. Sau nu era loc pentru o altă iubire în viața lor?
De aici, din punctul în care își dau mâna pentru prima oară, începe o poveste amuzantă, cu tatonări interesante, cu momente în care uiți de tot ce este în jurul tău și devii umbra celor doi. Nu vă spun ce urmează, dar vă spun că finalul este diferit, potrivit pentru mai multe percepții, pentru mai mulți oameni. Și nici aici nu vă pot spune mai multe, îmi pare rău. Sau nu. 🙂
O poveste perfectă este o lectură numai bună pentru vara asta, mai ales dacă mergeți la mare (ideală ar fi o plajă din Grecia, cred că totul s-ar simți diferit). Este o poveste de iubire, cu multă dragoste fizică și umor, cu personaje libere, nonconformiste, dornice de schimbare și de eliberare.
Am avut timp să urmăresc și ecranizarea. Nu mi s-a părut reușită. Distribuția a fost în regulă, cam așa îmi imaginasem și eu personajele. Dar ecranizării i-au lipsit artificiile, tensiunea, umorul. Pe scurt: nu a avut zvâc.
O poveste perfectă – când dai totul naibii și trăiești pentru tine!
O poveste perfectă este o poveste despre eliberare, despre importanța și frumusețea momentului prezent, despre adevărata fericire și legăturile pe care, uneori, le avem o singură dată în viață.
Dacă sunteți curioși, vă invit să cumpărați cartea, să-i dați o șansă, să vă îndrăgostiți și să vă alegeți finalul perfect. ❤️
Autor: Elisabet Benavent
Editura: EDITURA CREATOR
An aparitie: 2024
Editie: Necartonata
Nr. pagini: 600
Colectie: Butterfly
Literatura: spaniola
Traducator: Vifor Rotar