„O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri” este un roman îndrăzneț. Foarte îndrăzneț, aș spune. Nu m-am gândit vreodată că elementele fantasy ar sta foarte bine lângă cele de actualitate. Echipa de la Storia mi-a spus în primăvara asta că au un plan fain de promovare a unei cărți. Era vorba despre o carte care pune fricile pe tapet. Ehe, cum să spun eu nu? Cum să nu le râd eu fricilor mele în nas? Poate nu știu mereu să le înfrunt, poate nu mereu le accept. Dar măcar să le râd în față. Asta pot să fac.
Și mă gândeam fix la amintirea asta atunci când am început să citesc cartea. Bine, fetele nu mi-au spus și de impactul pe care cartea îl poate avea asupra cititorului. Primele pagini m-au făcut să râd. Vă rog să faceți un exercițiu de imaginație: un băiat care se teme de întuneric și pune bandă adezivă pe toate întrerupătoarele; o mamă super mega supestițioasă (umbla cu tot felul de monezi și ierburi atârnate de ea), ba chiar agățs tot felul de amulete colorate în copacii din grădină. Avea chiar și un cocoș negru în casă, plus un iepure norocos. Mi-o închipuiam un fel de mama leu, genul ăla de mamă care luptă cu oricine pentru copiii săi.
Dar, câteva pagini mai încolo, m-am întrebat unde sunt unii adulți când ai nevoie de ei. Părinții ăștia erau mai copii decât copiii lor, copiii pe care ar fi trebuit să îi protejeze și să îi apere.
O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri – o combinație reușită
Tatăl adolescenților este personajul pe care nu l-am înțeles mai bine de jumătate de carte. De acord, toți am căzut sau vom cădeapradă fricilor noastre. Dar el a ales să se izoleze în pivnită, să se rupă de familia sa și să lase problemele să înflorească. El sufera de agarofobie (frica patologică obsesivă și nemotivată de a traversa locuri deschise – piețe, spații largi). Suferise două atacuri de cord și în loc să stea alături de familie, alege să se închidă în pivnița casei, să lase cariera în spate și toate obligațiile sale.
Anxietatea e ca o ancoră grea, care ți se fixează în spate, cu câte un colț în fiecare plămân, unul în inimă și unul în coloana vertebrală, iar greutatea ei te face să te cocoșezi, trăgându-te spre adâncimile întunecate ale mării din podea.
Nici mama copiilor nu este mai responsabilă. Ea trăia de pe urma câștigurilor de la jocurile de noroc și era prada propriilor superstiții. Poate vă întrebați de unde atâta ghinion sau de unde atâtea frici în sânul unei singure familii. Bunicul copiilor credea că s-a întâlnit cu un Înger al Morții și că acesta l-a blestemat. Putea să jure că acesta tot apăruse în viața lui de câteva ori. De atunci, toți membrii familiei au pornit un fel de „cruciadă” pentru descoperirea fricii supreme, frica acea care i-ar fi putut omorî. Blestemul nu îi slăbea nici măcar o clipă. Bunicul credea că se va îneca, tatăl se ferea de lumea exterioară, Eugene se temea de întuneric.
Esther, ei bine, Esther avea doar o listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri ale sale. Nu știa care este pe locul întâi, încă nu o întâlnise pe Frica cea mai mare. Dar are alte patruzeci și nouă de frici de care să se ferească.
O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri – un roman ambițios
Și poate ar fi adăugat și mai multe frici pe listă. Dar apare în viața ei un Jonah Smallwood, un tip ambițios și iute de mână, care o va ajuta să șteargă fiecare frică de pe listă. Homari, molii, lanuri de porumb. Și multe altele.
Cincizeci de frici. Cincizeci de săptămâni. Cincizeci de videoclipuri. Cincizeci de șanse să te întâlnești personal cu Moartea și să o rogi să ridice blestemul.
O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri.
Dacă aș avea o putere magică, aș pune oala cu galbeni nu la capătul curcubeului, ci la capătul fiecărei frici înfruntate. De multe ori, tot ce este mai frumos așteaptă dincolo de teamă. Adrenalina, lucrurile care contează, experiențele de neuitat. Toate stau bine camuflate în spatele fricilor. Dacă nu avem puterea să le înfruntăm pe toate, măcar să le acceptăm și să învățăm să trăim cu cele care chiar sunt de speriat. Aș spune că, de-a lungul unei zile, dăm mereu peste frici. Unele mai mici, altele mai mari. Pe unele le depășim pentru că îi luăm pe alții de mână și asta face totul mai ușor. Pe altele le lăsăm să ne dicteze viața. Și ăsta este locul în care trebuie să căutăm.
„O poveste pesimist de ironică, despre o familie excentrică și disfuncțională.” — Publishers Weekly
Poate că este bine să ne facem liste. Și nu de viitor. De frici. Să le tăiem, una câte una. Să gustăm din viață, să ne bucurăm de senzația aia uimitoare care ne face măcar pentru câteva secunde să fim „kings of the world”.
Mi-a plăcut O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri. Pentru curajul autoarei de a pune elementele fantasy lângă bolile mintale. Nu am înțeles-o complet peste tot. Mi-am mai dat și ochii peste cap de câteva ori. Dar mi-a plăcut de cei doi protagoniști. Mi-a plăcut turnura pe care a luat-o toată povestea la un moment dat. Este o carte numai bună de citit de cei mici și de cei mari. Avem câte ceva de învățat!
O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri a apărut la Storia Books și poate fi cumpărat de aici. (are o reducere de 40% pe site).
Traducător: Irina Stoica
Titlul original: A Semi-Definitive List of Worst Nightmares
Data publicării: 2019
Recomandată: 14+ ani
Suport: 352 pagini, paperback
[…] O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri de Kristal Sutherland […]
Încă o recenzie care m-a convins să îmi comand o carte! Mulțumesc pentru recomandare!
O recenzie care incita curiozitatea, ma atrasese deja cartea din alte recomandari. Bolile mintale sunt foarte greu de inteles de cei care nu au o afinitate cu aceasta zona. Multumesc pentru recomandare!
Felicitări pentru recenzia minunată! Cartea asta îmi face foarte tare cu ochiul, pare o odă închinată tuturor fobiilor din lume.