O fereastră întunecată este volumul care deschide o serie ce se anunță a fi una de neuitat. Și nu o spun doar eu, o spun deja sutele de cititori din țara noastră, o spun și cei care au încercat să colecționeze toate cărțile aruncate în joc de Regele păstor. Și nu au fost deloc silențioși, vă rog să mă credeți! A explodat entuziasmul lor precum o face jocul de artificii în noaptea dintre ani. Am lăsat doar valul lui să treacă (vocile răutăcioase ar spune că am așteptat volumul doi. Nu recunosc nimic! ) înainte să deschid fereastra întunecată, să pășesc într-o lume plină de magie și elemente fantasy, monștri, ceață și cărți fermecate.

Cărțile despre care vă spuneam mai sus nu sunt cărți obișnuite. Poartă în ele puteri nemaiîntâlnite, magie și secole de secrete. Independente, cărțile oferă beneficii celor care le posedă. Reunite laolaltă, cărțile ar fi invincibile, ar salva regatul de ceața care-l stăpânește de prea mult timp. Și nisipul din clepsidră se scurge, Solstițiul se apropie și timpul începe să devină un dușman veritabil. Aș fi spus că este inamicul numărul unu, dar inamicii, dușmăniile vechi și polițele restante sunt la ele acasă în acest volum, așa că nu folosesc cuvinte mari. Las acțiunea să se întâmple și armele să fie scoase din teacă!
„Dar fiecare magie vine cu un preț, iar prețul trebuie plătit mai devreme sau mai târziu.”
O fereastră întunecată – când aluneci pe axa timpului
Cred că v-am mărturisit și cu alte ocazii că eu sunt cititor gurmand, că ador să „gust” din toate genurile literare, să las aromele să se amestece și papilele „gustative” ale creierului să fie mereu surprinse de poveștile alese.
Cu genul fantasy, trebuie să recunosc, mă întâlnesc destul de rar. Prea rar, dacă ar fi să o ascult pe Maria, mare iubitoare și cititoare de fantasy. Ea nu se satură să îmi recomande serii și povești, eu nu mă satur să mă eschivez și să amân tot mai mult citirea lor. Nu o fac din răutate sau împinsă de faptul că nu-mi place deloc acest gen. Ci doar pentru că, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, aceste povești vin prinse în serii. Volumele apar între ele cu pauză, o pauză care nu mă ajută deloc pe mine.
Știm că poveștile fantasy vin la pachet cu o bogăție impresionantă de detalii, de legături și de personaje care se schimbă mai repede decât rotația unui caleidoscop. Eu de astea mă tem, de faptul că ele mă vor copleși de moment, apoi le voi uita complexitatea și rețeaua de legături, că nu voi mai avea tabloul clar în minte, că voi aluneca printre evenimente și trimiteri. Ați prins ideea. De asta le evit, de asta aștept ca ele să fie gata, toate pregătite să-și etaleze misterele, întorsăturile de situație și măștile căzute. Și ce mă mai bucur când deschid cartea și bum! sar în mijlocul acțiunii!
Iar Rachel Gillig – autoarea care a intrat rapid în rândul celor pe care o să-i urmăresc cu interes – a creat o poveste minunată, complexă și întunecată, amplificată de personaje care mizează tot ce au pe o singură carte, cu monștri care sălășluiesc în mintea celor „infectați”, cu dragoste care înflorește acolo unde are cel neprielnic teren, cu răsturnări de situație pe care abia am putut să le accept.
”Regele Păstor făcuse șaptezeci și opt de cărți ale Providenței în ordine descrescătoare. Erau doisprezece Cai Negri, deținuți exclusiv de garda de elită a regelui – Destrieri. Unsprezece ouă aurite. Zece Profeți. Nouă Vulturi Albi. Opt Fecioare. Șapte potire. Şase fântâni. Cinci Porți de Fier. Patru coase. Trei oglinzi. Două Coșmaruri. Și cartea arinilor îngemănați.”
Magie și cărți fermecate, dragoste și răzbunare
O să fiu sinceră cu voi și o să vă spun și că autoarea nu mi-a captat atenția de la început. Sunt unele cărți care atacă toate simțurile încă din primele rânduri. Dar aromele se mai estompează pe parcurs, apoi mai explodează un pic pe final. Rachel Gillig a folosit altă rețetă: și-a etalat ingredientele, le-a plimbat un pic pe sub ochii cititorilor, lăsându-i să anticipeze combinațiile posibile. Apoi a început să le amestece energic, să le devoaleze puterile și să le lase să interacționeze, să se combine și să ia cu asalt întreaga ființă a celor care le gustă.
De aici, din punctul în care mi-a fost clar că nimic nu va fi așa cum mă așteptam, autoarea a primit toată atenția mea și am simțit că fac parte cu adevărat din rândul celor implicați. Aproape că-mi simțeam fustele foșnind, armele ascuțindu-se și cărțile etalându-și puterile. Simțeam mirosul de fum și pericol, teama care înflorea atunci când Monstrul își făcea simțită prezența.
„Ochii mei stranii, erau speciali, frumoși – o fereastră întunecată spre sufletul de dincolo de ei. Dar când m-am uitat din nou în oglindă, m-am întrebat- al cui suflet? Al Coșmarului? Sau al meu?”
Pentru că aș vrea să mai rămânem un pic în sfera „plângerilor” – și vă rog să țineți cont că este strict chestiune de gusturi -, mi-aș dori să menționez și că nu mi-a plăcut foarte tare modul în care se activau/dezactivau puterile cărților. Mi s-a părut un pic prea pueril pentru cât de frumos a gândit autoarea totul. Și mi-ar fi plăcut ca inițierea noastră în lumea lor să fie mai lină, explicațiile mai ușor de urmărit și de înțeles.
O fereastră întunecată – magie, cărți și personaje puternice
M-am luat iar cu scrisul și tare mi-e că vă plictisesc. Oricum, dacă e să fim sinceri, despre acțiunea propriu zisă s-au scris multe. Poate că de asta m-am axat strict asupra emoțiilor mele, a experienței „senzoriale” pe care am avut-o.
Pe scurt: avem de-a face cu un blestem, un Monstru, un regat acoperit de ceață, niște cărți fermecate, oameni infectați cu o febră sinonimă cu eliminarea din rândul muritorilor, jocuri de putere și complicații care apar mai repede și mai des decât ciupercile. Finalul a venit ca o avalanșă, nu ca o eliberare. Avalanșă care are un singur rol: acela de a te împinge spre volumul doi, spre tărâmul sărutat de magie.
„Un basm fermecător cu gheare și dinți ascuțiți, proza lui Gillig te va captiva și te va împiedica să dormi. Palpitantă, întunecată și stranie, aprinsă de o magie volubilă, O fereastră întunecată este tot ceea ce iubesc mai mult la un fantasy și ceva în plus! — Allison Saft, autoarea romanului O magie de neîmblânzit
O fereastră întunecată a apărut la Storia Books și poate fi cumpărată de aici.
Titlul original: One Dark Window
Traducere: Loredana Voicilă
Suport: 448 pagini, paperback