O casă mortală este unul dintre titlurile care mi-au atras cel mai mult atenția la Bookfest. Nu vă mai spun de bucuria mea atunci când am decis, colegii de blog tour și cu mine, să „mergem” și noi la vizionarea acestei case.
Pentru că am venit în calitate de cititori, ne-am bucurat de avantajele acestei poziții. Ne-am strecurat peste tot, am rămas în siguranță, am aflat secrete și ne-am format o părere despre nucleul micuței comunități. Un loc idilic, desprins din povești, alterat de orgolii, construcții masive și legături dubioase. Sună din ce în ce mai bine, nu?
O casă mortală – o vizionare cu probleme
„Povestea e plină de ambianțe minunate și personalități cel puțin excentrice.” – BTJ
Până să vă „construiesc” mai bine cazul apărării, aș vrea să vă spun că tare mult mi-a plăcut atmosfera acestei cărți și am înțeles pe deplin de ce a fost catalogată drept „cozy thriller”. M-am simțit de-a locului de la primul rând și am avut tot timpul impresia că mă pot întâlni cu vreun cunoscut, că pot primi o invitație la cafea sau la vreo petrecere în grădină. Deși totul se învârte în jurul morții celebrei Jessie Anderson, am simțit că nu acesta este cel mai apăsător element, că nu acaparează total atenția noastră, a cititorilor.
Voiam să descopăr adevărul, să știu dacă radarul meu de depistare a criminalilor încă funcționează, dar nu eram pregătită să plec acasă. Celelalte personaje, cele care nu s-au sfiit să-mi arate calitățile și defectele lor, au fost cele care au țesut un cadru pe care l-am simțit ca un cocon. Cald, protector, familiar.
Și, sinceră să fiu, nu mă așteptam ca doi autori bărbați să poată țese o atmosferă atât de lejeră și de plăcută, o rețea atât de fină și de interesantă cu toate detaliile din viața lor. Le-am simțit legăturile, temerile, pornirile, credințele și antipatiile. Am fost acolo, cu ochii în toate părțile, și am simțit cum se zbate punctul nevralgic, cum pulsează și amenință liniștea tuturor. Așteptam doar ca toate elementele să se așeze și ca măștile politeții forțate să cadă.
O moarte, o comunitate, niște vinovați
„O odisee moderat de sângeroasă și extrem de plăcută prin „Provența Suediei” […] Cu voie bună și cunoscând locurile, Nilsson și de la Motte mută cosy crime–ul britanic în Skåne. […] Observațiile ușor caricaturale cu privire la membrii vechi și noi ai clasei superioare, la profilurile culturale și la vedetele din Stockholm care stau vara la șuetă pe pajiște sunt fantastic de precise. […] Are umor. Citind, am râs în hohote pe alocuri.” – Sydsvenskan
Fiind scrisă de doi autori nordici și plasat în ofertanta Suedie, mai ales când vine vorba de fiori reci, mă așteptam la ceva sângeros, palpitant și întortocheat. Să nu mă înțelegeți greșit, mi-a plăcut mult povestea. Doar că am fost luată pe sus de tot firescul ăsta care răzbate de dincolo de rânduri.
Mi se pare că acești doi autori nu s-au chinuit deloc să încarce și să răstoarne complet întreaga situație. S-au așezat frumușel la masă și au scris, lăsând cuvintele să-și urmeze locul, rostul și sensul. Parcă le-au suflat și le-au lăsat pe ele să dicteze ritmul, genul, publicul, direcția. Există un vibe aparte, o stare pe care nu o poți așeza pe un loc anume pe scara emoțiilor și ești vrăjit, absorbit, uimit de tot ce se întâmplă sub ochii tăi, de puterea uimitoare a poveștii de a te transporta instant în locul unde o casă se ridică, cineva moare, altcineva este vinovat.
O casă mortală – o vizionare cu peripeții
Nu o să mă apuc să vă desfac firele poveștii. Risc să le stric farmecul sau să le încâlcesc mai tare. Vreau să vă spun că romanul ăsta mi-a adus aminte de altă casă, altă vizionare, alte probleme. Da, da. La Oameni anxioși mă refer. Și aici, ca și la Backman, umorul detensionează situația și personajele își joacă rolul cu măiestrie.
„O poveste de suspans minunată, care se desfășoară într-o ambianță superbă.” Smålandsposten
Österlen e plin de farmec și de frumusețe. Livezi roditoare înflorite, albine care zumzăie pe fundal, plaje întinse și ape limpezi, grădini scăldate în soare, construcții cu arhitectură deosebită. Este o destinație perfectă pentru vacanță și un „factory reset” pentru cei care sunt pe cale să sufere de un burn out teribil. Peter Vinston avea nevoie de o vacanță, dar cazurile presante de pe biroul lui nu făceau casă bună cu timpul liber. Forțat de starea medicală și de împrejurări, Peter ajunge în Österlen, acolo unde locuiește acum și fosta lui soție.
Pentru că o mai aveau în comun doar pe Amanda, fiica lor minunată, cei doi se întâlnesc la petrecerea de 16 ani a acesteia. Nimic nelalocul lui. Doi oameni maturi, responsabili, adulți înțelegători. Peter nu se simte ca acasă printre atâția oameni bogați, printre atâția influenceri și oameni de afaceri. Nu se simte de-al locului. Însă, fără să vrea și printr-o manieră extraordinară, Peter este atras în nucleul de lavă al comunității.
Jessie Anderson construise pe plajă, Dumnezeu știe cum obținuse autorizațiile, un complex rezidential exclusivist. Proiectul ei imobiliar scandalizase întreaga comunitate și nemulțumirile începuseră să apară. Dar era acesta un motiv puternic pentru crimă? Peter este polițist, unul dintre cei mai buni. Și i se solicită ajutorul în acest caz. Colegii săi din această zonă nu fuseseră nevoiți să ancheteze crime și puteau scăpa definitiv situația din mâini.
O casă mortală – anchetă, umor, relații
Eu v-am „deschis” ușa casei. Voi trebuie să intrați și să-i descoperiți secretele. Vă dau un sfat: pereții au avut urechi și au înregistrat toate mișcările. Dar voi să nu vă încredeți doar în asta. Și nici în oameni. Ups, am spus asta?
O casă mortală a apărut la Crime Scene Presa și poate fi cumpărată de aici.
Titlu original: Döden går på visning
Traducător: Daniela Ionescu
Anul apariției: 2023
Nr. pagini: 368
Articole veți mai putea găsi și pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de azi, Cărțile mele și alți demoni, Fata cu cartea, Falled, Citește-mi-l; Analogii, antologii.
