Nu te uita în urmă, romanul scris de Jennifer Armentrout și apărut la Editura Litera, mi-a ținut companie zilele trecute. Știți că îmi place să vă recomand cărți, că iubesc să vorbesc despre poveștile frumoase pe care eu le descopăr printre paginile volumelor din biblioteca personală. Dar îmi place să găsesc și eu recomandări, mai ales de la persoanele care par făcute din același material ca mine.
Nu știu ce astre literare au complotat, dar în ultima vreme am dat tot mai des peste cartea asta. Fie pe grupul meu de Facebook, fie pe alte grupuri. Și toată lumea se arăta încântată de poveste, de stilul plăcut pe care îl aborda Jennifer Armentrout. Cunoscută mai mult pentru poveștile sale cu iz fantasy și creaturi magice, Jennifer Armentrout nu se încadra tocmai pe lista viitoarelor mele lecturi. Dar pentru cartea asta am simțit o chemare puternică. Eram foarte, foarte curioasă să îi cunosc dedesubturile, să îi descifrez secretele și să descurc ițele încurcate ale adevărului.
Nu te uita în urmă – e prea întuneric acolo
„Un roman care conține ingredientele cu care Armentrout ne-a obișnuit – o eroină puternică și hotărâtă, dialoguri spirituale și tipi sexy – dar acum adaugă și un strat consistent de suspans, pe care îl menține la cote înalte până la finalul pe care nimeni nu îl poate ghici.“ RT BOOK REVIEWS
Vă spuneam ieri, dacă mă urmăriți pe rețelele sociale (și sper că o faceți🥰), că sentimentele mele sunt amestecate în legătură cu cartea asta. După ce m-am gândit de câteva ori la poveste, mi-am dat seama că îmi fixasem așteptările prea sus și că nu am mai văzut copacii de pădure. Cărțile cu și despre adolescenți nu se numără mereu printre alegerile mele. Să spunem că am depășit vârsta la care să citesc despre dramele adolescentine, tipi răi, geci de piele, motoare și declarații superficiale.
Să ne înțelegem, știu că pentru adolescenți lucrurile acelea contează cu adevărat. Că fiecare etapă este importantă pentru dezvoltarea și definirea lor ca oameni maturi mai târziu. Doar că sunt lecturi prea lejere pentru mine și le aleg doar pentru că vreau să înțeleg lumea de acum, că vreau să îmi ajut și susțin copilul în toate aceste etape de dezvoltare și tranziții dintre vârste.
Jennifer Armentrout oferă cititorilor săi o poveste puternică, dusă un pic mai departe de abordarea celorlalți autori de cărți cu iz tineresc. Nu pot încadra povestea neapărat în genul Young adult. Mi s-a părut că este undeva la granița fină dintre cărțile pentru adolescenți și oameni maturi. Evident, acțiunea se desfășoară mai mult în teritoriul tinerilor, pe ei îi urmărim. Dar există aici un strop de maturitate, de asumare. Există o sondare mai adâncă a faptelor, a alegerilor și a urmărilor lor.
Linia fină dintre viață și moarte
Amintirile sunt cele mai de preț comori ale noastre. La ele apelăm atunci când vrem să ne aducem aminte de noi, de cei care ne-au format, de cei care ne-au trecut prin viață și gânduri. Dar dacă amintirile noastre s-ar preface în cei mai răi dușmani? Dacă nu ne-ar plăcea să dăm piept cu ele?
Sam primește o a doua șansă la viață și nu știe cum să primească asta. Înainte de incidentul care îi dăduse viața și amintirile peste cap, Samantha avusese o viață privilegiată: o familie bogată, o garderobă plină, popularitate și faimă, prieteni buni și un iubit fermecător. Numai că, într-o noapte stropită cu alcool și distracție, Samantha dispare. Și nu doar ea. Cassie, noua ei prietenă cea mai bună, dispare și ea. Sam reapare, Cassie nu.
Loviturile primite și șocul puternic resimțit o fac pe Samantha să nu își mai aducă aminte nimic din ceea ce fusese cândva. Doctorii spuneau că are nevoie de locurile familiare, de oamenii dragi. Dar nimic nu părea să funcționeze pentru ea. În plus, Sam descoperă că fusese o fată rea, o fată care sa hrănise cu răutăți, jigniri și atacuri. Nu îi făcea deloc plăcere să se cunoască privită prin ochii celorlalți. Nu îi făcea bine să știe că fusese atât de superficială și atât de rea. Viața ei de acum părea să fie imaginea în oglindă a celei vechi: simplă, răsturnată și întoarsă pe dos.
O nouă șansă – nu te uita în urmă
Sam vrea să facă lumină în propria minte, dar cel mai mult își dorește să știe ce s-a întâmplat cu Cassie. Urăște gândul că ea poate fi vinovată pentru ce s-ar întâmplat și nu suportă privirile suspicioase ale celor din jur. Prinsă între stările de confuzie, episoadele scurte de aducere aminte și presiunea celor din jur, Sam ajunge să fie prizoniera unor gânduri pe cafe nu le recunoaște.
Totul este amplificat de o prezență stranie pe care Sam o simte uneori, dar și de niște bilețele cu iz amenințător pe care fata începe să le primească. Cineva nu voia ca ea să își amintească, cineva insista ca lucrurile să rămână așa. Sam știe că dorința ei de a înțelege și de a-și recupera amintirile era una vecină cu pericolul, ba chiar cu moartea. Dar simțea că este datoare lumii cu o rezolvare. Cassie era tot dispărută, adevărul trebuia să iasă la suprafață și să o salveze. Era oare prea târziu pentru asta?
Nu te uita în urmă – dacă nu-ți place ce vezi?
Nu te uita în urmă a fost o lectură interesantă, plină de unghiuri tăioase și muchii ascuțite. Așa cum v-am spus și ieri, antrenată de alte cărți și de anchete minuțioase, am știut de la început să privesc direct în direcția vinovatului. Nu-i știam însă adevăratele motive din spatele planului. Le-am descoperit treptat și pot să spun că finalul a aruncat o altă lumină asupra poveștii și asupra familiilor implicate.
Au fost și câteva derapaje de-a lungul poveștii, lucruri care nu s-au explicat în totalitate, dar nu sunt supărătoare și sunt ușor de acceptat.
Nu te uita în urmă este disponibilă pe site-ul editurii Litera, chiar aici.
Data Apariției : 12 mai 2022
Autor(I) : Jennifer L. Armentrout
Numar Pagini : 336
Tip Coperta : Broșată
Format : 137×200
Colectie : New Moon
Traducator(I) : Irina Fulger
