Nu scoate un sunet – David Jackson, recenzie

Nu scoate un sunet este o carte care nu te lasă să respiri. Judecând la rece, la câteva ore după ce am terminat-o de citit, nici nu știu să vă spun de ce i-am dat cinci stele. Nu este o poveste complexă. Nici măcar nu are personaje care să rămână în mintea mea pentru zile întregi. Și are niște lucruri care au rămas în aer. Dar mi-a plăcut al naibii de tare. Mi-a plăcut pentru modul în care a fost construită, pentru „transparență” (dacă o pot numi așa), pentru felul în care s-a jucat cu mintea mea, pentru modul în care mi-a exploatat emoțiile.

Nu ai cum să nu te pui în locul personajelor, nu ai cum. Ca părinte, ai niște temeri uriașe. Să fii pus în fața răpirii copilului tău și să nu ai răspunsuri, să nu știi de unde să începi…Nici nu vreau să mă gândesc.

Nu scoate un sunet – un roman captivant

Nu scoate un sunet redefinește romanul captivant. Și întorsătura de la final! Bravo! –  CHRIS WHITAKER

Există un răpitor și identitatea lui ne este dezvăluită încă de la început. Trebuie să descoperi doar motivele pentru care acționează așa. Nebunie, disperare, nesăbuință? Oricum ar fi, e ciudat să scriu asta, am simțit o oarecare doză de compasiune pentru el. Și vreau să cred că nu voi fi singura.

Romanul debutează cu o scenă care ar fi putut fi definiția căsniciei perfecte. Un soț grijuliu și iubitor, o soție docilă și universul creat pe princiipile după care se conduceau în viață. Aveau o fiică și își mai doreau un copil. Scena domestică perfectă. Doar că nu sunt niște soți „normali”. Copilul lor fusese răpit din sânul adevăratei sale familii, fetița pe care o doreau acum urma să fie și ea răpită…

Malcolm nu făcea nimic la întâmplare. Cerceta, analiza și căuta copilul perfect. În casa lor, în sânul „familiei perfecte”, copiii creșteau într-o cameră izolată fonic, cu ușa bine zăvorâtă, cu toaleta ascunsă în spatele unei draperii. Daisy era „fiica” lor de trei ani de zile. Știa deja să facă lucrurile pe placul lor, în ciuda adevăratelor ei sentimente. Mi-a rupt sufletul. Avea doar zece ani, dar se comporta ca un adult în miniatură. Nici nu știu de unde își lua puterea de a se îngriji de noua sa surioară.

Nu scoate un sunet  – victimă și răpitor

Poppy, ultima victimă a lui Malcolm, este opusul lui Daisy. Nu este ascultătoare, vorbește urât și se revoltă. Soții Benson nu tolerează un astfel de comportament și pedepsele nu vor întârzia să apară. Și Malcolm decide să mai aducă în familie un copil. Trei ar fi fost numărul perfect.

De ce răpea Malcolm copii? Pentru că nu puteau avea copii și pentru că el își dorea să își facă soția fericită. Dar unde se termină hotarul? Unde plasăm limitele? Cât suntem dispuși să facem din iubire?

Copleșitor subiect! Am avut piele de găină de câteva ori. Durerea părinților a fost covârșitoare și mi-a fost teamă să mă pun în locul lor. Nu cred că poți face față gândurilor, nu cred că poți avea o clipă de liniște. Scenele în care este descrisă viața fetelor sunt cele pe care ai nevoie să le citești cu pauze. Sunt apăsătoare și dureroase. Să le vezi cum se îngrijesc și se alină una pe alta…

Nu scoate un sunet – un thriller care se joacă cu mintea cititorului

Pentru că ceva părea să lipsească, am căutat pe Goodreads informații despre serie. Așa am văzut că acest volum este al treilea dintr-o serie. Cazurile nu au legătură între ele, dar legăturile dintre detectivi au continuare și simți că nu ai tot tabloul complet, îți scapă lucrurile esențiale.

Cu toate astea, detectivii principali mi-au fost dragi, dar nu am simțit vreo legătură cu ei. Fac parte din categoria personajelor care nici nu strălucesc, nici nu te enervează. Doar există. Și aștepți de la ei să împingă limitele, să rupă tiparele, să fie mai atenți.

Coperta este una nereușită, nu mi-a inspirat abslut nimic. Și cred că merita un format normal, formatul ăsta de buzunar mi se pare tare nefericit.

Recomand cartea pentru starea de tensiune, pentru subiectul ales, pentru suspans și jocul psihologic.

A apărut la Editura RAO și poate fi cumpărat de aici. 

Familia Benson pare a fi ca oricare alta. Malcolm și Harriet duc o
viață monotonă într-un orășel din nordvestul Angliei și nu le place să
fie deranjați. De ce? Care este secretul bine păzit de zăvoare și
geamuri bătute în cuie prin care nu intră lumina soarelui? Cei doi au o
fiică. Daisy. Care, însă, nu este fiica lor. Și, alături de ea, mai apar
doua fete. Ambele răpite de Malcolm, în urma unor planuri construite cu
grijă. Poppy a fost răpită ușor, fără ca părinții ei să-și dea seama.
În schimb Ellie și-a vazut părinții murind de mâna acestuia. Întregul
Departament de Investigații Criminale le caută. Detectivul Nathan Cody,
urmărit încă de o traumă din trecut, ajunge la ele din greșeală, însă
va reuși să le salveze? Oare va descoperi el motivul pentru care au
fost răpite tocmai aceste fete?