Mi-am pus toate așteptările
Într-un colț pustiu de lume,
Prea îmi bântuiau cărările,
Prea nu aveam ce le spune.
Le las acolo, să stea supărate,
Nu am nevoie de ele cu mine,
Așteptări prea bosumflate,
Să știți că fără voi sunt mai bine.
Nu îmi mai matur nici cărările,
Las frunzele să mă înfășoare,
Și-a toamnă caldă miros zările,
Mă las scăldată de raze de soare.
Nu-mi mai las lacrimile să cadă,
Râd de mine, de lume, de toate,
Și-mi las așteptările toate să vadă,
Ce dimineața vine după lunga noapte.