Nu mai aștept – Anca R. Poezii de noiembrie
Mi-am pus toate așteptările
Într-un colț pustiu de lume,
Prea îmi bântuiau cărările,
Prea nu aveam ce le spune.
Le las acolo, să stea supărate,
Nu am nevoie de ele cu mine,
Așteptări prea bosumflate,
Să știți că fără voi sunt mai bine.
Nu îmi mai matur nici cărările,
Las frunzele să mă înfășoare,
Și-a toamnă caldă miros zările,
Mă las scăldată de raze de soare.
Nu-mi mai las lacrimile să cadă,
Râd de mine, de lume, de toate,
Și-mi las așteptările toate să vadă,
Ce dimineața vine după lunga noapte.
Partajează asta:
5 comentarii
Poteci de dor
Îmi place mult mesajul optimist transmis!
Te felicit!
ancasicartile
Îți mulțumesc mult!!
anasylvi
Aceasta poezie este printre preferatele mele, desi fiecare in parte este frumoasa si transmite, fiecare are ritm bun. Mesajul acesta insa mi-a mers la suflet in mod special. <3
ancasicartile
Îți mulțumesc! Aici, nu am mai ținut cont de ritm, de nimic. Am scris cum mi-a venit în minte.
anasylvi
Astea ies cele mai bine. <3