A fost un Noroc chior că am ajuns la romanul ăsta. Nu se afla deloc pe lista mea de lecturi, mai ales pe una atât de scurtă și de purtătoare de parfum de vară, soare și briză. Ne-a fost scris să ne întâlnim acum, atunci când vremea de afară pare atât de nepotrivită pentru durerea și suferința pe care o poartă între paginile sale.

Nu a fost prima întâlnire cu Rosa Montero, am citit de curând și Nebuni din iubire și am văzut atunci o alta fațetă a scriiturii sale. Una solară, amuzantă, cuprinsă de iubire, pasiune și amor nebun. Însă, de data asta, Rosa Montero răsucește „cubul” personalității sale scriitoricești și ne arată o față mai urâtă a vieții. Noroc chior este o subliniere a fragilității firii umane, a momentelor de vulnerabilitate și rătăcire, dar și a puterii care se ascunde în noi.

„Ceea ce noi numim nebunie nu este altceva decât o încercare disperată de a simți mai puțină durere.”

Noroc chior
Noroc chior

Noroc chior – când oamenii știu să facă bine

Noroc chior este o poveste plină de durere. La prima vedere ai fi tentat să crezi că povestea va fi doar una despre renunțare sau despre vreun capriciu de om bogat. Pablo Hernando avea tot ce-și dorea de la viață: era un arhitect celebru, avea bani și o poziție socială invidiată de mulți. Firma lui avea succes și proiectele noi nu-i lipseau. Erau chemat la întâlniri speciale, cu oameni de renume și părerea lui era căutată și dorită. Însă, la o analiză mai profundă, viața lui Pablo era goală.

Poate golul să-l fi împins să meargă atât de departe cu dorința lui de a se face pierdut în lumea toată? Eu așa am crezut. Mi s-a părut că viața lui era atât de plină cu proiectele altora încât nu mai avea spațiu și între el. Nu l-am înțeles de la început. Îmi era straniu comportamentul lui și l-am confundat cu un capriciu de om bogat. Însă, atunci când straturile au început să fie mai „transparente” am realizat că Pablo nu era capricios. Pablo fugea de ceva. De cineva. Și spera să nu fie găsit. Asta ar fi însemnat să dea ochii cu cel mai întunecat coșmar al său.

Punct și de la capăt.

Pablo era așteptat la o întâlnire specială. Însă, în plimbarea sa cu trenul prin Spania, Pablo coboară într-un orășel micuț, extrem de micuț, ponosit și la fel de gri precum era sufletul său. Aici, în colțul ăsta de lume ce părea uitat până și de Dumnezeu, Pablo speră să își facă pierdută urma și să înceapă o viață nouă. Făcuse deja o aroganță atunci când cumpărase primul apartament care-i ieșise în cale. Nu voia să mai facă tranzacții bancare care să conducă la descoperirea locației actuale, nici nu voia privilegiile din cealaltă viață a sa.

Aici, rupt de lumea pe care o cunoștea cel mai bine și departe de cel care i-ar fi putut ciobi liniștea, Pablo încearcă să de reinventeze, să se adapteze la o viață plină de vitregii și încercări.

Ca pentru a compensa ternul din așezarea plină de construcții vechi și șubrede, Dumnezeu pare să fi răsturnat aici oameni cu suflet mare și cioburi de soare în priviri. E drept, există uscături și oportuniști și aici. Însă există un personaj care compensează toate momentele de tristețe: Raluca – cea supranumită Românca. Deși m-a bucurat tare mult personalitatea sa puternică, starea ei de spirit, povestea de viață creionată de Rosa Montero pentru Raluca m-a întristat. Abandonată la naștere, pe o băncuță, Raluca a primit de la viață numai lovituri. Și-a ales numai bărbați nepotriviți și a privit cum podul vieții ei se prăbușește tot mai repede și mai periculos deasupra prăpastiei numită viață.

Noroc chior – când soarta se rescrie

Deși povestea lor este plină de momente de cumpănă și mărturisiri dureroase, autoarea nu-și concentrează atenția numai asupra personajelor sale. Pablo era un „colecționar” (oricât de ciudat sună asta) de povești triste. Pentru că însăși viața sa era plină de rău și de regrete, Pablo încerca să găsească un răspuns pentru nevoia oamenilor de a distruge și de a semăna durere pe pământ. Pentru că el purta o durere teribilă legată de copilul său, toate poveștile rememorate de Pablo sunt triste și legate de copii.

„Răul se află mereu în jur. La fel și durerea.”

Noroc chior este o poveste care seamănă la început cu un cer acoperit de nori fioroși, încărcați de tensiune, care par să ducă spre o furtună teribilă. Însă, exact atunci când nu te aștepți, apare soarele și norii sunt împrăștiați într-o secundă.

Noroc chior a apărut la Editura Rao și poate fi cumpărată de aici. 

Noroc chior (La buena suerte, 2020)

Număr pagini: 368

Trad. Mioara Angheluță

 

 

Lasă un răspuns