Noile confesiuni ale unei ratate trecute de 40 de ani sunt aici! Ei bine, vor fi. Curând!! Mai curând decât te aștepți. Și sunt mai amuzante, mai încântătoare, mai sincere și mai reconfortante decât mă gândeam eu că vor fi.
Nu cred că pot să descriu în cuvinte neastâmpărul meu legat de acest volum. Multă vreme, jur pe titlu!, am avut în minte un singur mesaj: „Shauki, ce faci? Ești bine? Când apar confesiunile?”
El știe. El înțelege. El trăiește la fel ca mine, la fel că noi această așteptare. Am bătut apropouri, am căutat în dosarele editurii, am lansat săgeți care să-l determine să elibereze un răspuns. Ce să vedeți? El trăia povestea! El citea confesiunile, nota citatele și se retrăgea în muncă și-n lectură. La final, când mi-a fost limpede că pot și eu începe – în sfârșit!!!! – volumul, ce face zeul cărților (aka Shauki)? Îmi lasă un document cu citate! Cu citate. Citate care mi-au răscolit sufletul și mi-au adus aminte de tot cutremurul emoțional dăruit de Nell în celălalt volum.
„De ce trebuie să așteptăm o ocazie specială ca să ne adunăm prietenii și familia și să deschidem chestiile spumante?”
Nu vă gândiți că este o poveste lacrimogenă, cu întâmplări emoționante și lamentări pe bandă continuă. Este un roman fără filtru. Ah, stai că nici asta nu sună bine. Este un roman al vieții fără filtru: cu eșecuri, nesiguranțe, alegeri greșite, ochi dați peste cap, etichete incomode smulse de pe umeri. Prin asta cucerește Alexandra Potter: prin franchețe. Prin prospețime. Prin asumare. Nu este un roman autobiografic, dar este un roman cu care ne putem identifica mulți dintre noi. Și alături de care o să râdem mult. De noi sau de viață. Un volum care ne va face să smulgem toate filtrele, să îndrăznim să ne afișăm lumii așa cum suntem, nu așa cum și-ar dori ea să fim.
Noile confesiuni ale unei ratate trecute de 40 de ani – reîntâlniri spumoase
„O iubesc pe mama, dar nu m-a înțeles niciodată. Viața mea și alegerile mele au fost întotdeauna foarte diferite de ale ei. E ca și cum am fost mereu unul dintre indiciile din cuvintele ei încrucișate, pe care niciodată nu prea le-a înțeles.”
Dacă ați ști voi câte borne am „plantat” eu de-a lungul lecturii. Idei de care să mă agăț, evenimente care mi-au gâdilat sufletul până ce acesta s-a zguduit de la atâta râs. Să nu le căutați în recenzie, nici măcar eu nu le mai găsesc. Că le-am pierdut pe toate printre porții de râs, întâlniri pline de farmec, hastaguri și lecții pe care le-am primit cu brațele deschise.
Poate că le-am lăsat agățate de paragrafele pe care le-am citit de două ori. Prima dată pentru că am vrut să le descopăr, a doua oară pentru că am vrut să le învăț. Dar sigur m-ar boscorodi Nell dacă ar citi asta. Sau Cricket (deși știu că nu există problemă pentru ea care să nu se rezolve cu o băutură fină sau cu un strat de culoare pentru… sicriu). Nu insistați, nu vă spun despre sicriu. O să vedeți voi ce și cum. Ei, hai. Vă spun doar că unul dintre ele are rafturi. :)) Și că nu-i nimic morbid pe acolo, doar viață, cu bune și rele.
Prieteni, viața, #nofilter
Experiența cu poveștile scrise de Alexandra Potter este una care te resetează. Poate nu la setările din fabrică, dar sigur la cele necesare, lipsite de îmbunătățiri și updateuri ieșite din comun. Mi-a fost dor de lecțiile lui Nell. Umorul ei fin și firea neșlefuită mi-au adus în permanență zâmbetul pe buze și senzația de #nusuntsingura.
Dacă vreți, acest al doilea volum este cel care smulge alte etichete. Societatea standardizează, uniformizează, așază în rânduri conforme cetățeni atât de diferiți. Cumva, dacă treci pragurile și nu bifezi așteptările, nu poți fi validat. Dar e ok să ai 40 de ani și zero pasiuni. 35 de ani și să rămâi ultima necăsătorită din grup. Sau 45 de ani și să nu ai copii care să te strige mamă sau să-ți ostoiască setea de la bătrânețe.
E ok să îți împachetezi bagajele și să pleci la capătul lumii pentru iubire. Apoi să regreți și să vii acasă. Să folosești o singură cremă sau niciun gloss. Să ai kilograme în plus sau prea puține ieșiri în oraș.
Noile confesiuni ale unei ratate trecute de 40 de ani
E mai bine să înveți să fii recunoscător. Să trăiești clipa. Să trăiești momentul. Să accepți invitația la cafea chiar dacă ai #badhairday. E ok să te scuturi de toate părerile, așteptările, gândurile, dorințele, alegerile, miturile, credințele, propunerile care nu sunt ale tale, care nu te fac fericit, autentic, împlinit, plin. E ok să te simți astăzi regele lumii și mâine ratatul de serviciu. Viața nu e bună continuu. Vieții nu-i poți pune filtre. Dar îi poți pompa… viață. Identitate. Prietenie. Îmbrățișări. Iubire. Riscuri.
„Cu cât îmbătrânesc, cu atât simt că știu mai puține răspunsuri la marile întrebări ale vieții. Cu excepția unui singur lucru pe care li-l pot spune oamenilor: că nu sunt singuri. Că, indiferent ce simt, există cineva care simte la fel. Și cred că acesta este un lucru destul de important.”
Vă spun că mie mi-a plăcut mult povestea. Pentru stilul asta nu atât de informal, de plăcut și de proaspăt de a vedea viața. Vouă vă spun că trebuie să citiți povestea lui Nell. Poate primul volum și atât. Poate pe acesta. Poate pe ambele. Cum simțiți voi. Împrumutați un pic din filozofia #fărăfilozofie a lui Nell. E mai mișto viața atunci când ieși din tipare. Și lasă-i să te creadă o ratată. Măcar ești o #ratatăfericită
PS: Shauki, vezi că am pus diacritice în hashtag?
*#glumeam #oarecum #LOL
Alte detalii:
Noile confesiuni ale unei ratate trecute de 40 de ani este în precomandă acum. Iar voi vă puteți bucura de o reducere specială pentru orice precomandă plasată
Autor: Alexandra Potter
Traducere: Dorina Tătăran
Leda Bazaar
Romance, Dramă, Contemporary, Literary
Vârstă recomandată: +16 ani
Data apariției: Februarie 2025
Softcover
Număr pagini: 544
