Noi știm că îți amintești unde găsești cele mai bune și mai proaspete recomandări de cărți thriller/polițiste. În cadrul blog tour-urilor Crime club, evident! Nu doar că te vom convinge să descoperi autori noi, dar te vom pregăti și pentru anchete minuțioase, cazuri complicate și personaje intrigante. Acum, după cum lesne se poate observa, îți supunem atenției un roman apreciat, premiat (cel mai bun roman suedez de suspans al anului 2020), îmbibat într-un soi alterat de dreptate, plin de adevăruri superficiale, cusute cu ațe grosolane.

Noi știm că îți amintești
Noi știm că îți amintești

Pentru iubitorii de romane scandinave, de stilul nordic de scriere, de anchete care nu par să se grăbească nicăieri, de așezări micuțe și pline de spori ai răului, povestea aceasta poate fi o alegere inspirată. Aș fi spus perfectă dacă Tove Alsterdal ar fi schimbat un pic ritmul din prima parte, dacă ar fi asezonat întreaga combinație cu mai multe „condimente” interesante, dacă ar fi pus mai multe așchii pe focul curiozității mele.

„Romanul iese în evidență prin atmosfera tipic nordică, personajele convingătoare și trama întortocheată. Un exemplu de noir suedez la cel mai înalt nivel.” – Publishers Weekly

Comunități mici și cazuri mari

Îmi place foarte mult când autorii aleg comunități mici, să nu spun izolate, drept „locul de joacă” al răului. Aici, deși ai impresia că toată lumea cunoaște pe toată lumea, mustesc secretele, ușile sunt închise grăbit și secretele se păzesc, la nevoie, cu carabine și atacuri personale. Evident, sunt și zile idilice, perfecte și pline de liniște. Dar ce ar face echipa de polițiști în astfel de zile? Cum s-ar mai gripa întregul mecanism dacă nu cu niscaiva elemente tăioase aruncate în mijlocul celorlalte elemente?

Când fiii rătăcitori se întorc acasă, când oamenii care lasă în urmă secrete, victime și dosare grele revin pe meleagurile natale, lucrurile devin la fel de agitate precum un cuib de viespi bine scuturat. Iar când reapariția lor coincide cu o moarte suspectă, te mai poți aștepta la liniște sau la priviri neîncărcate de suspiciune?

„Răvășitor… Acțiunea acestui roman memorabil este strălucit concepută, iar numeroasele personaje fascinante se dezvoltă într-un mod impresionant. De fapt, cartea de față este deopotrivă un roman polițist inteligent și un adevărat studiu psihologic.” – Bookreporter

Noi știm că îți amintești

Noi știm că îți amintești, Olof Hagström, de ce nu ești bine venit acasă. Știm că îți amintești că i-ai făcut rău unei fete nevinovate, că ți-ai ascultat instinctul de criminal și ai semănat groaza în micuța noastră comunitate. Știm că îți amintești de prietenii care te-au asmuțit împotriva victimei tale, dar și de durerea din sufletul părinților tăi și de golul din inima părinților fetei. Știm că îți amintești de spaima pe care ai semănat-o în micuța așezare, de frica pe care ai reușit să o împlânți în gândurile celor din jurul tău.

Au trecut douăzeci de ani de atunci. Dar știm că îți amintești și de faptul că pedeapsa ta a fost una mică, să nu spunem batjocoritoare, având în vedere că vârsta ta fusese atunci una fragedă. Mama ta s-a stins, tatăl tău nu a vrut să mai audă de tine. Ți-ai văzut de viața ta, te-ai bucurat de șansa primită de la justiție. Și atunci, de ce te-ai întors, Olof Hagström? Ce mai vrei de la comunitatea noastră? Copiii noștri sunt otrăviți cu aceste frici, le-am povestit de faptele tale și ne temem să ne creștem fetele lângă casa unui criminal.

Acum, Olof, că nu ne aude nimeni, ne temem de tine. Dar cel mai mult ne temem ca adevărul despre cine suntem noi cu adevărat să nu iasă la lumină. E mai bine să dirijăm lumina orbitoare spre tine. Astfel, preocupați să te judece, oamenii nu vor mai vedea celelalte adevăruri, celelalte frânturi care au reușit până acum să stea ascunse în noroi, departe de lumina soarelui și de ochii polițiștilor. Dar asta rămâne între noi, Olof! În plus, cine te-ar crede? Știm deja cât de mult ai bâjbâit în minciunile din declarațiile tale.

Întoarcerea acasă – cel mai nefericit moment

Olof Hagström era persona non grata în comunitatea sa. Însă, atunci când are șansa de de a vizita pământurile natale, Olof nu se poate abține și trece prin fața casei sale. Dacă tot era aici, de ce să nu intre puțin înăuntru? Asta dacă ai lui nu-și schimbaseră obiceiurile și cheia nu mai stătea ascunsă sub piatra mare. Cheia era acolo, curiozitatea lui Olof era viscerală și dinăuntru se auzea lătratul disperat al unui câine. Olof îl eliberează pe nefericitul patruped și îl caută pe tatăl său. Îl găsește. Era în duș. Doar că era mort. Și sângele care se amesteca cu apa care picura indica faptul că fie se rănise în cădere, fie fusese omorât.

Olof nu știa dacă tatăl lui avea dușmani sau dacă bătrânul urâcios ar fi putut deranja pe cineva atât de tare. Știa însă că nu trebuia să fie legat de această descoperire, că nu putea întârzia mai mult aici. Risca să fie văzut și, cel mai probabil, așezat pe lista suspecților.

Însă, după cum vă puteți lesne închipui, Olof nu s-a născut sub cea mai norocoasă stea. Este văzut de un vecin, obligat să mărturisească descoperirea macabră și să aștepte venirea poliției. Și asta se traduce prin necazuri, ghinioane, interogatorii și pericol.

Noi știm că îți amintești – oricât de mult ar dura, adevărul iese la lumină

Din fericire pentru Olof, Eira – polițista de serviciu – caută indicii despre crima de acum douăzeci de ani. Nu știa de ce, dar simțea că prezentul este foarte legat de ce rămăsese atunci nespus.

Noi știm că îți amintești este o poveste pentru care aveți nevoie de răbdare (și mă refer aici doar la prima parte, acolo unde lucrurile au o lentoare aparte). Veți fi surprinși de viteza de derulare a evenimentelor din a doua parte a romanului, asta vă pot garanta. Mi-au plăcut atenția Eirei pentru detalii, obiectivismul cu care acoperă descoperirile și empatia sa. A fost un personaj tare interesant. Vă mai spun doar că mi-a fost milă de Olof. Și o să vedeți voi de ce.

Romanul a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărat de aici.

Dacă sunteți curioși și de alte păreri, vă invit pe blogurile colegilor mei: Cărțile mele și alți demoni, Fata cu cartea, Falled, Citește-mi-l; Analogii, antologii; Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de azi, Literatura pe tocuri.

Traducător: Alexandra Florescu

Anul apariției: 2024

Număr de pagini: 384

Titlu original: Rotvälta

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns