Recenzii

Noapte buna, lume!


Mai crezi încă în omenie?
În lumea mare, colorată?
În bunul simt și-n empatie
În caracterul fără pată?
Să te trezesc sau să te las
Să dormi ușor în continuare?
Să faci din vise primul pas
Să vezi ce-nseamna să fii mare.
Să vezi cum doare omenia,
Cum doare să fii alungat!
Să vezi cum dăinuie prostia
Și omul bun e-ndepărtat.
Să vezi cum plâng copiii lumii
De dor amar de-ai lor părinți
Și cum îi mângâie doar bunii,
Ce-s prea bătrâni și prea cărunți.
Să vezi cum pleacă toți românii,
Și ajung slugi peste hotare,
Și le lipsesc până și câinii
Și colbul de pe strada mare.
Să vezi tristețea ce încape
În ochii mamei de la țară
Ce da salariul iar pe rate,
Și rupe-n două pâine amară.
Să vezi cum plânge un orfan
Ce mângâiere nu primește,
Bolnavul ce așteapt-un an
Și alinare nu găsește.
Să vezi cum numărăm probleme
În țara asta oropsită,
Și cum se nasc pe rând dileme,
Și-ajunge tot mai necăjită.
Te las să dormi în continuare?
Că viața e mai grea ca visul,
Și vei pleca peste hotare
Crezând c-acolo-i paradisul.
Să nu ne uiți când vei pleca,
Să le spui altora de noi,
Învață pentru țara ta,
Cândva să te-ntorci înapoi.
Să schimbi ceva de vei putea,
Alungă ura și prostia,
Nu renunța la a lupta
Și nu uita: ești România!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *