„Nisipuri mișcătoare” s-a jucat periculos de tare cu nervii mei. Am început cartea entuziasmată și m-am dezumflat ușor, ușor pe parcurs. O combinație între Bad romance și un thriller psihologic, unul destul de light. Am așteptat, am așteptat, am mai băut două cafele, un pahar cu apă. Nimic, nimic. Nu se lega nimic în mintea mea, nu reușeam să mă conectez cu personajele. Și nu m-am conectat deloc până la final. Nu știu dacă a fost de vină starea mea sau stilul în care a fost scris, nu știu dacă subiectul a fost atât de neofertant. Știu doar că primele două sute de pagini au fost o tortură pentru nervii mei.
Am terminat cartea aseară, am așteptat să se așeze și să îmi dau seama de tot mesajul cărții. Mi-a plăcut pe alocuri, dar nu ne-am conectat deloc. Am tot așteptat bucăți de poveste, mi s-au aruncat firimituri. Nu mi-a stat în picioare povestea pentru că autoarea nu a avut grijă să îmi consolideze povestea. Mi-a construit o poveste care s-a dărâmat la prima pală de vânt.
Nisipuri mișcătoare – criminal sau victimă?
Maja este personajul care poate sta cu un picior în fiecare tabără: criminal cu sânge rece sau victimă? Nu este ușor să o încadrezi într-o tabără anume. Îți dă motive să o antipatizezi, îți dă motive să empatizezi cu ea.
Aflăm că Maja a fost implicată într-un atac armat la școala ei. Este singura care supraviețuiește. Nu vă grăbiți cu concluziile! Maja nu este o victimă. Este acuzată de complicitate și tentativă de omor. Chiar iubitul ei a fost cel care a deschis focul aspura colegilor săi de clasă. Și sunt dovezi care o pot incrimina pe Maja.
Autoarea face slalom printre verdicte. Criminal sau victimă? Numai că nu fixează prea bine „steagurile”, dacă pot spune așa. Mă așteptam la niște scenarii mult mai bine elaborate, mult mai bine puse la punct. Mi-a plăcut stilul în care au fost redate evenimentele. Firul lor nu este liniar. Se compune din bucățele mici de informație, frânturi de detalii care par disparate. Cum s-a ajuns aici? Unde au fost părinții? Ce fel de relație era între copii și părinți?
Dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, aș vrea să punctez un aspect. Părinții Majei au un comportament infantil, din punctul meu de vedere. Sunt la nivelul ăla la care sunt copiii când sunt capabili să lipească postere cu idolii lor pe pereți. Ei nu lipesc postere, dar își trimit fiica în brațele unui băiat de bani gata, băiat care are o serie de probleme grave pe care adulții se pare că nu le pot identifica.
Nisipuri mișcătoare – un roman care dă naștere migrenelor
Nu știu ce Făt Frumos din lacrimă era Sebastian, dar pe mine nu m-a convins. Nu știu ce avea atât de special încât leșinau după el fetele și părinții acestora. Era un copil problemă și era vizibil de pe Marte. Da, relația tensionată dintre el și tatăl lui genera un astfel de comportament. Da, era un copil care dorea să atragă atenția cu orice preț. Ușor egoist, răsfățat. imatur… Sebastian are câte puțin din toate, dar toate i se iartă numai pentru că era bogat și fiul unui om influent. Da, se întâmplă asta. Dar cum rămâne cu adulții din poveste?
Vă spuneam că mi-a plăcut cum a fost redată povestea. Maja este reținută, noi suntem martorii procesului ei. Multă vreme nu am înțeles (și nu știu sigur nici acum) dacă Maja ridică ziduri de protecție sau dă dovadă de insolență și atât. Pune porecle oamenilor din jurul ei, tratează totul cu o ușoară superficialitate, este nesigură când vine vorba de sentimentele ei. Nu am reușit să o cunosc pe deplin, finalul nu mi-a liniștit deloc agitația.
Nu este o carte despre care să vorbești cu ușurință. Nu fără să pui degetul pe un lucru anume. Să te învârți în cerc, să încerci să scoți la lumină anumite aspecte dar cu cuvinte puține…tare, tare greu. Sentimentele mele sunt contradictorii. Sunt precum o balanță. Încerc să pun puncte în ambele talere, dar mi-e tot mai greu să le ridic și să le îndrept în direcția potrivită. Voi mai reveni la ea, voi mai reveni măcar în gând.
Romanul a apărut la Editura RAO și poate fi cumpărat de aici.
An aparitie: 2016
Autor: Malin Persson Giolito
Editura: RAO
Nr. pagini: 443
Traducator: Liliana Pelici/Lingua Connexion
O lectura interesanta. Nu e chiar genul meu, insa imi place recenzia.