Nimic nu e adevărat. Vecinii tăi nu sunt atât de drăguți precum ți-i imaginezi. El nu este un bătrânel simpatic, nu este tatăl ei și nu este atât de amabil precum lasă zâmbetul lui să pară. Cuplul de la câteva case mai încolo nu este fericit. Ea se gândește la divorț. El preferă să fie oriunde, mai puțin acasă. Prietenele care râd în hohote nu sunt atât de apropiate precum ai crede. Există niște adevăruri pe care niciuna dintre ele nu le lasă să iasă la lumină.
Nimic nu e adevărat. Suntem acoperiți de aparențe. Ne lăsăm păcăliți și foarte rar mai privim dincolo de ele. Credem poveștile care ne sunt livrate, nu mai încercăm să deslușim misterul sau să descoperim fațetele adevărului, nici punctul de vedere al celor implicați. Lisa Jewell, în stilul ei caracteristic, surprinde jocurile psihologice și amestecă în mijlocul evenimentelor elementele surpriză, acele elemente care au capacitatea de a răsturna lumea pe dos.
Nu de multe ori mi se întâmplă să nu proiectez așteptări și scenarii legate de o poveste. Mai ales dacă nu sunt la prima întâlnire cu autorul acesteia. Îmi place să cred că păstrez în tolba-mi personală niște indicii, niște jocuri pe care le-am văzut repetându-se în poveștile citite.
Cu Lisa Jewell mi se întâmplă de fiecare dată asta: nu îmi fac scenarii, nu îmi imaginez cum se vor termina toate aceste evenimente. Știu că are super puterea asta de a complica lucrurile, de a le lăsa suspendate și de a le transforma în focuri de artificii. Tăioase, vibrante, neașteptate, spectaculoase. Așa sunt finalurile ei. Și nu le poți uita. Iar personajele sale, brute și neșlefuite, completează tabloul grotesc al psihicului și abuzului uman.
Nimic nu e adevărat – strigăt de ajutor sau manipulare?
Oamenii nu încetează să mă uimească. Și tocmai de aceea îmi place la nebunie să le observ firea, să le analizez comportamentul și să le disec acțiunile. Nu întotdeauna câștig. Dar viața nu este despre asta. Este despre dorința de a lupta, despre încercări, bătălii și mici victorii. Deși îmi place să cred că mi-am șlefuit nasul fin de anchetator, nu întotdeauna îmi dau seama de direcția în care o vor apuca toate personajele. Unele dintre ele știu să-și ascundă adevăratele intenții, să-și dedubleze personalitatea și să lase la suprafață doar porțiuni alunecoase, greu de stăpânit.
„Profund captivantă, plină de răsturnări de situație, întunecată și inteligentă, cu personaje care par să se desprindă dintre paginile sale, până acum, aceasta e cartea mea preferată dintre toate cele scrise de Lisa Jewell!“ – Claire Douglas
Mă pregătisem emoțional pentru carte. Dar nu mă așteptam ca prima stare resimțită să fie nefericirea. Era tangibilă, puteam să întind mâna, să o ating și să o prind de toate colțurile. Simțeam un val de simpatie și de regret față de un personaj pe care-l simțeam prins într-un ghem de neîmpliniri și frustrări. Era prima noastră întâlnire, ziua ei de naștere: Josie Fair, victimă, mamă, soție.
Împlinea 45 de ani și stătea la masă cu soțul ei, omul care primea mai des titulatura de tată decât de soț. Ea îl iubea, ceilalți îl vedeau prea bătrân. Ea învățase să trăiască și să accepte diferența de vârstă. Până la urmă, dacă e să ne gândim, timpul nu-l putea da înapoi. Și astfel de oameni, manipulatori și bolnavi, își pregăteau întotdeauna bine prada. O țineau captivă în pânza lor de păianjen, alcătuită din promisiuni, obișnuință și minciuni. Oare era iubire ce simțea ea pentru soțul său?
Nimic nu e adevărat, nimic nu e întâmplator.
La cina aniversară, prinsă între regrete și întrebări personale, Josie Fair o întâlnește pe Alix Summer, născută și ea în aceeași, împlinind tot 45 de ani. Însă, așa cum avea să-și dea seama, viața lui Alix era una plină de adrenalină, de iubire și de împliniri. Total opusă vieții sale. Evident, soarta nu le pregătise aceleași cărți, nici nu le oferise aceleași beneficii.
Când se întâlnesc din nou, în fața școlii copiilor, cele două femei își dau seama că nimic nu e întâmplător și caută să scoată ce este mai bun din ciocnirea vieților lor. Alix Summer era o cunoscută realizatoare de podcasturi, avea succes și primea mulțumiri pentru modul în care omagia și prezenta viața unor femei puternice. Josie le urmărește pe toate și simte că povestea ei, un pic în oglindă față de cele prezentate de Alix, ar fi potrivită, poate mai potrivită, pentru podcast.
Însă nu le poate mărturisi alor ei unde merge. Cu siguranță soțul ei nu ar fi fost de acord. Viața lor fusese plină de abuz, minciuni și neîncredere. El nu ar fi înțeles nevoia ei de a povesti, de a-și lua viața în propriile mâini. Josie se săturase să fie păpușa din mâinile păpușarului ei. Avea nevoie de o schimbare și ceva îi spune că viața lui Alix o să fie cel mai bun teren de joacă.
Nimic nu e adevărat
„Ca întotdeauna, Lisa Jewell ne oferă un roman fascinant – foarte întunecat, o lectură imprevizibilă, captivantă, tulburătoare. O carte minunată – am citit-o pe nerăsuflate!“ – Harriet Tyce
Pentru că am fost avertizată încă de la început, am păstrat în suflet un colț de îndoială. Am simțit spinii nesiguranței încercând să se agațe de fiecare perete al poveștii și am început să îmi păstrez o doză de neîncredere în ceea ce o privește pe Josie. Acțiunile ei nu erau întotdeauna normale și gesturile sale trădau un fel de tulburare de personalitate. Și dacă mă înșelam? Dacă exact pe pista asta voia să mă ducă autoarea?
Mi-a plăcut povestea, a fost o combinație interesantă între thriller, suspans și psihologie. Povestea este alertă, cu o dinamică ce se deformează la fiecare pas și personaje care poartă măști întunecate și hidoase.
Nimic nu e adevărat este disponibilă pe siteul celor de la Litera.
Data Apariției : 3 iun. 2024
Colectie : Buzz Books
Autor(I) : Lisa Jewell
Traducator(I) : Irina-Marina Borțoi
Tip Coperta : Broșată
Numar Pagini : 368
