Nevoie – Anca R.
De multe ori mă pierd pe drum,
Mă las doborâtă de toate,
Răbdarea-mi se preface-n scrum
Și fac din fiecare zi o noapte.
Mă las copleșită de gânduri
Și-n mine e zbucium de toamnă
Și-aleg să mă pierd printre rânduri
Și fricile-ncep să se cearnă.
Și sufletul meu își revine treptat
Nu are nevoie de lucruri mărețe.
Doar de iubire și-un gând curat
Și de-un om dispus să-l învețe.
Doar de natură, de flori și de soare,
De cărți, de apă, de muzică bună,
De-un petic de cer plin de culoare
Și, neapărat, de o vorbă bună.
Ador fiecare cuvintel al versurilor tale, draga Anca!❤
Superbă poezia!
Foarte frumoase versuri !!! Nu pe toți poeții de versuri îi pot citi, unele poezii mise par foarte greu de digerat și n-am răbdarea necesară să le pot citii, însă pe ale tale, le savurez cu placere, Mulțumesc !!!
Îți mulțumesc! Mă bucur că ai putut să ma citești pe mine. 🙂
O vorbă bună am și eu..
Continuă cu compusul, faci poezi Foarte Frumoase !
De obicei nu am răbdare să citesc o poezie până la capăt dacă nu simt ceva acolo.. Tu faci poezi încă prea scurte, dar Îmi Plac !!!
Urmează-ți Visul !!!