Nepoata este romanul pe care l-am întâlnit absolut întâmplător pe site-ul celor de la Libris. Cum nu trece o zi fără să arunc o privire pe raftul cu noutăți, lista mea de dorințe literare crește și tot crește. Așa că, nu se poate ca măcar un titlu să nu ajungă la mine acasă. Nu știam nimic nici despre autor, nici despre carte. Intrigată de copertă și descriere, am cedat în fața ispitei și nu știți cât de mult mă bucur că mi-am ascultat instinctul!

„Bernhard Schlink este unul dintre cele mai mari talente ale literaturii germane contemporane. Proza lui este clară, precisă și elegantă.”- Frankfurter Neue Presse

Deși este o poveste cu ancore aruncate într-o perioadă tulbure și extrem de dureroasă, autorul reușește să imprime pe suprafața ei o duioșie aparte. Poate și pentru că există un substrat intim, o emoție, o pierdere dureroasă. Nu știu exact să vă spun motivul, nu știu cum anume să desfac nodul acesta de emoții pe care l-am simțit strângându-se în jurul meu. Dar știu că am simțit că este o poveste duioasă, încărcată de iubire și speranță, de dorința de a proteja, a salva și a înlocui ceea ce viața răpise prea devreme.

Nepoata
Nepoata

Nepoata – drumul către trecut

N-am să vă mint. Primele pagini au fost dureroase și mi-au stârnit curiozitatea de a afla mai multe despre femeia care se refugia în alcool, care trăia într-o stare confuză, compusă din nepăsare și cu urme discrete de disperare. Apoi au urmat paginile care m-au făcut să mă întreb dacă am ales bine cartea. Se tot umfla un fel de balon deasupra mea. Un balon plin cu informații, locații, persoane, detalii. Și simțeam că nu voi putea cuprinde cu mintea și sufletul toate lucrurile astea. Că voi lăsa crăpătura timpului și a ignoranței să deschidă o prăpastie de netrecut între noi.

„O poveste de dragoste impresionantă, dar in același timp una despre reparație și doliu.” – Telerama

M-am calmat repede când am citit romanul jurnal scris de Birgit. Acolo am fost pusă față în față cu sinceritatea în cea mai pură formă a sa. Răspunsurile ni s-au revelat, lui Kaspar și mie, în același timp și-n egală măsură. O iubise pe Birgit. O salvase și o trăise, o respirase și o înțelesese. Dar nu o cunoscuse pe deplin. Femeia păstrase câteva secrete față de el. Nu din răutate. Din vină, din neputință, nesiguranță, teamă. Și el, dragul de Kaspar, nu o judecă. O înțelege și pornește înapoi pe urmele ei, o călătorie ca o vindecare și ca o pace. O reconstituire a unui traseu deviat de alții, mărginit cu bolovanii dezrădăcinării și ai alegerilor disperate.

Secrete, trecut, fugă

Ce mi-a plăcut cel mai mult la romanul ăsta a fost sentimentul de pace pe care mi l-a transmis. Deși am jonglat în permanență cu subiecte sensibile, încărcate de durere și istorie cruntă, am simțit că totul este învăluit într-un strat generos de acceptare și înțelegere. Nu știu, zău, de unde a avut Kaspar atâta răbdare și atâta putere. Sunt sigură că iubirea pentru Birgit i-a fost izvor nesecat de dorință, dar tot l-am apreciat.

Kaspar se întoarce acolo de unde plecase cândva. Căutător și el, ca toți ceilalți care au îndrăznit să fugă, de valori și de condiții mai bune de trai, Kaspar s-a lăsat fermecat de tot ce-i putea oferi Berlinul de Vest. Zidul care se ridicase ca o rană purulentă în mijlocul orașului său mult iubit era cel care îi îndepărta pe oamenii ce purtau același sânge în vene. Unii au murit încercând să treacă în partea sinonimă cu libertatea și traiul mai bun. Alții, patrioți până în măduva oaselor, au rămas și au lăudat acțiunile celui care a semnat unul dintre cele mai crude și mai barbare episoade ale istoriei lumii.

Kaspar o salvase și pe Birgit. Însă, fără ca el să bănuiască o clipă, Birgit lăsase acolo un bagaj emoțional puternic, bagaj pe care nu putuse niciodată să-l lepede din sufletul său. Acum, după moartea femeii mult iubite, când toate sertarele și documentele sunt deschise din dorința de a mai capta un strop din esența celui pierdut, Kaspar descoperă adevărul despre Birgit. Pentru a o înțelege pe deplin și pentru a-i cinsti memoria, Kaspar decide să-și lase micuța librărie și să se întoarcă în Berlinul de Est, pe terenul încărcat cu amintiri dureroase și priviri piezișe.

Nepoata – lupta căutării

„Cine vrea să înțeleagă Germania contemporană va trebui să citească Nepoata.” – Le Monde des livres

Această ultimă călătorie este pentru Kaspar un fel de resetare. Toată viața sa, așa cum fusese ea, este complet răsturnată de întâlnirea sa cu o tânără femeie, o femeie cu păreri clare și extrem de diferite de ale sale, însă puternică și vie precum limbile unui foc zdravăn.

Mi-a plăcut povestea mult, neașteptat de mult. Și nu neapărat pentru povestea în sine. Mi-a plăcut pentru nodul ăla de emoții, pentru sentimentul de pace și promisiune care atârnă de ultimele cuvinte. Mi-a plăcut pentru dragoste, căldură și duioșie. Mi-a plăcut pentru Kaspar și stângăciile sale. Mi-a plăcut pentru lecțiile de istorie și omenie. Recomand!

„Este marea consolare a vieții mele: indiferent ce anume nu sunt în viața mea, indiferent ce nu îți sunt – însemn destul încât să fiu iubită de tine până acum.” –

NepoataBernhard Schlink – este disponibilă pe Libris. Eu zic să o luați acasă! ❤️

Categoria: Literatura germana, Literatura Universala

Autor: Bernhard Schlink

Editura: POLIROM

An aparitie: 2023

Editie: Necartonată

Nr. pagini: 336

Colectie: Biblioteca Polirom. Actual

Literatura: germana

Traducator: Mariana Barbulescu

Lasă un răspuns