Mi-e inima prea tristă,
Prea tristă și prea grea
S-a rătăcit și-asista
La nepăsarea ta.
Nu știe să vorbească,
Nu știe să-ți mai spună,
Nu vrea să te-ntalneasca
Doar tace și aduna.
Adună vorbe, lacrimi,
Plânsete și durere,
Duce prea multe patimi,
Tu n-ai nicio părere.
Nu vrei s-auzi, nu vrei să știi,
Nici nu vorbești, nici nu alinți,
Nu vrei să-ti fiu și nici să-mi fii
Te pierzi în rugile-mi fierbinți.
Ești mut, ești orb, și ești și surd
La tot ce-ți spun despre iubire,
Pleacă! Nu vreau să mai aud!
De astăzi, sunt doar eu cu mine.

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns