Mi-e inima prea tristă,
Prea tristă și prea grea
S-a rătăcit și-asista
La nepăsarea ta.
Nu știe să vorbească,
Nu știe să-ți mai spună,
Nu vrea să te-ntalneasca
Doar tace și aduna.
Adună vorbe, lacrimi,
Plânsete și durere,
Duce prea multe patimi,
Tu n-ai nicio părere.
Nu vrei s-auzi, nu vrei să știi,
Nici nu vorbești, nici nu alinți,
Nu vrei să-ti fiu și nici să-mi fii
Te pierzi în rugile-mi fierbinți.
Ești mut, ești orb, și ești și surd
La tot ce-ți spun despre iubire,
Pleacă! Nu vreau să mai aud!
De astăzi, sunt doar eu cu mine.
Cele mai citite articole
- Advertisement -
Nu trebuie. Sunt doar gânduri. Nu e inspirat din realitatea mea.
Frumoase versuri! Se pare că ești inspirată zilele acestea, scrii niște poezii foarte bune. Felicitări!
Mulțumesc mult! M-a vizitat muza :))
Minunata in toata profunzimea ei!
Frumoasa si emoționantă poezia ta,Felicitări!
Minunate și sensibile versuri, felicitări! <3
Trist dar frumos!
Mulțumesc!
Wow Wow Wow
Superba! Sa mai tot vina in vizita muza asta!
I-am dat adresa. I-am zis că nu îi fac program, dar are tot timpul ușa deschisă :))
Si, ce a răspuns?!
Da, observ! Mai trimite-o si la mine, ca a fugit cam de multa vreme si nu da semne sa revina. :)))
Îi dau adresa :)))
Minunata!