Nemesis este cel de-al patrulea volum al seriei Harry Hole. Nu mai este un secret pentru voi, cei care îmi citiți recenziile și urmăriți postările, că Harry Hole a urcat în topul personajelor mele preferate. Deși am crezut că este un bătrânel simpatic, ușor răutăcios, am descoperit că are doar 36 de ani, că este implacabil, arogant, dar al naibii de inteligent și de bun. Eu l-am plăcut de la început și nu m-am împiedicat de viciile sale. Bea, dar face din băutura asta scutul său, locul în care își aruncă slăbiciunile și deziluziile.

„Nesbø revine cu un thriller psihologic cu o intrigă complexă și un suspans ieșit din comun. Categoric, este în topul celor mai buni scriitori de crime din lume.” – Booklist

Jo Nesbo știe să se joace cu mințile cititorilor săi și orchestrează cazuri care par imposibil de descifrat. Deși Harry Hole este cel care primește cea mai grea misiune, tot Nesbo strălucește. Reușește să țină în pumnii săi, sub cupole grele și întunecate, cazurile și viețile personajelor sale. Să îmbine atât de frumos, cu tăieturi atât de precise și de ferme toate laturile poveștilor și destinelor… Asta mi se pare artă. Și putere. Iar asta îl face, în ochii mei, un scriitor puternic.

Nemesis
Nemesis

Nemesis – cartea răzbunării

Răzbunarea este una dintre cele mai tăioase arme. Folosită de oameni dintotdeauna, răzbunarea a fost cea care a condamnat și distrus destine, generații, țări, ținuturi. Nemesis sau Zeița răzbunării este cunoscută pentru dorința sa de a păstra ordinea și echilibrul în lume. Despre Nemesis se credea că ar cântări faptele muritorilor, fie că sunt bune sau rele, și ar abate asupra lor pedeapsa cuvenită.

Pe tiparul acesta își construiește și Jo Nesbo cartea. Urmărește destinul personajelor sale, le cântărește acțiunile și aruncă în calea lor pedepsele binemeritate. Deși sunt dureroase, sângeroase și incisive, pedepsele acestea restabilesc cumva ordinea și echilibrul în viața acestora. La început, așa cum ne-a obișnuit, nimic nu pare la locul lui. Nimic nu pare legat de altceva, totul deraiază de la pagină la pagină și ițele ne poartă tot mai mult în trecut. Răzbunarea rămâne singura piesă comună și ea este responsabilă de erupția aceasta de rău care acoperă tot mai multă lume.

Harry Hole – un polițist atipic

Harry Hole nu știe și nu vrea să se facă simpatic. Harry Hole funcționează bine sub presiune, iubește să aibă ceva de făcut și pe cineva de acuzat. Știe că unora le stă ca un ghimpe în coastă și știe că reușitele sale nu sunt suficient de apreciate. Recunoaște chiar el că nu estw colegul perfect, dar poate fi camaradul care să păzește spatele (asta dacă nu se îmbată prea tare înainte).

De parcă nu ar fi de ajuns stigmatul beției pe care îl poartă în frunte, de data asta un caz oribil duce chiar spre Hole. Să fie atât de subțire granița dintre anchetat și anchetator? Să fie el vinovatul principal? Și dacă da, oare ce mai făcuse fără să știe?

Până să intre în scenă trecutul lui Harry, Jo Nesbo ne poartă în mijlocul unei spargeri. La prima vedere, ar fi putut trece drept o spargere reușită. Dar e ceva acolo care îl sâcâie pe Harry Hole și știe că spărgătorul orchestrase foarte bine întreaga acțiune, că nimic nu-i întâmplător și că există dovezi și probe care au scăpat primei verificări.

Nemesis – cursa dintre bine și rău

Harry Hole își dă sufletul pentru fiecare caz pe care-l anchetează. Cum să facă aici, în această poveste, când trei cazuri foarte importante îi solicită întreaga atenție și toată pregătirea?

Nu renunțase la a ancheta cazul morții unei colege, deși toată lumea îi recomandase asta. Avea cazul spărgătorului de la bancă. Și crima mascată în sinucidere. Ultimul caz era personal, mai ales că Harry petrecuse timp în compania femeii care fusese găsită moartă, chiar în seara în care se întâmplase nenorocirea. Colegii săi sigur nu ar fi scăpat din vedere nici faptul că Harry avusese o relație amoroasă cu femeia respectivă, nici micile urme pe care el le lăsase în locuința acesteia.

Harry Hole nu are parte niciodată de zile ușoare. Dar volumul ăsta mi s-a părut cel mai dens, cel mai concentrat și cel mai greu de dus de până acum. Lucrurile se schimbă de la un rând la altul, suspiciunile înfloresc în locuri aproape de necrezut, pașii ne sunt purtați până cele mai întunecate locuri ale sufletului și minții umane. Rând pe rând, Nesbo dezbracă firea omului, o scutură și o analizează, îndepărtează măști și întrepătrunde acțiuni și decizii, destine și locuri. O încrengătură reușită de mărturisiri, răzbunări și reglări de conturi.

Nemesis – adevărul poate trece dincolo de limitele răzbunării

Răzbunarea este densă, plină de rău și intenții ascunse. Poate adevărul să îi liniștească tumultul răzbunării sau nu există șansă de împăcare? La asta nu vă pot răspunde, dar vă pot spune că nu credeam că îmi poate plăcea tare un personaj negativ. Este un țigan (asta spune el despre el, să nu mă judecați pe mine) din România, cunoscut pentru spargerile și fărădelegile lui, care nu se dă în lături de la minciuni și rău. Dar este o apariție. Este inteligent, autodidact, plin de autocontrol și de stăpânire de sine. Discuțiile lui cu Harry au făcut deliciul poveștii și întotdeauna așteptam explicația din spatele fiecărui discurs. Mi-a plăcut de el și cred că a cântărit foarte mult în echilibrul acestei povești.

Nu m-aș fi gândit că Jo Nesbo poate împinge limitele poveștilor sale până atât de departe, dar m-a surprins. Încă reușește să mă țină în corzi, încă știe cum să își mute pionii pe tabla de șah și eu să nu am habar de ceea ce urmează să se întâmple. Bravo, Nesbo! Mi-ai dat mat. Ne vedem în repriza viitoare!

Dacă vreți și mai multe păreri, vă invit pe blogurile colegilor mei: Biblioteca lui Liviu; Cărțile mele și alți demoni; Fata cu cartea; Ciobanul de azi; Analogii, Antologii.

Cartea este disponibilă pe site-ul editurii Trei, chiar aici.

Număr pagini: 576

Titlul original: Sorgenfri

Limba originală: norvegiană

Traducere de: Lorena Mihăeș

Anul apariţiei: 2020

3 COMENTARII

Lasă un răspuns