Neîmblânziții Băiatul care vorbea cu corbii – Jacob Grey

Synopsis: 

Abandonat de părinți la vârsta de cinci ani, Caw nu s-a întrebat niciodată de ce poate vorbi cu corbii. Dar, după ce salvează o fată pe nume Lydia de un atac primejdios, descoperă că sunt și alții ca el: oameni care au puterea de a controla și de a comunica cu animalele. Neîmblânziți. Unii preferă să se ascundă sub aparențele unor oameni obișnuiți, unii aleg o viață singuratică, unii sunt proscriși, iar alții…ei bine, alții ar face orice pentru a aduce întunericul înapoi în Blackstone. 

Băiatul care vorbea cu corbii de Jacob Grey este primul volum dintr-o trilogie întunecată, plină de acțiune și suspans, ce aduce aminte de Cartea Cimitirului de Neil Gaiman și de atmosfera din Batman. 

Dacă cineva mi-ar fi spus că această cărticică o să îmi placă atât de mult, cel mai probabil nu l-aș fi crezut. Un fantasy atât de credibil, atât de bine construit, atât de aerat, de alert și de plin de sensibilitate…nu știu de când nu am mai citit. Nu este un fantasy pe care să îl recomand numai copiilor, mi se pare potrivit și pentru noi, cei care refuzăm să lăsăm copilăria să se izoleze în sufletul nostru și să existe doar în amintiri.

La început mă gândeam că voi parcurge repejor cartea și că mă voi relaxa citind. M-am relaxat, dar am rămas surprinsă de modul în care autorul a împletit această poveste. În primele pagini am crezut că voi merge pe urmele lui Caw, piesa centrală a acestui roman, dar, ca să rămân în nota cărții, dinaintea ochilor mi s-a desfășurat o pânză de păianjen. Am dat de urma altor fire care m-au dus într-o sferă fantastică și mi-a făcut cunoștință cu alți înzestrați.

Povestea lui Caw, dincolo de aptitudinile lui, este una cutremurătoare. Un copil abandonat de părinți care este nevoit să se descurce de unul singur. Nu are prea multe amintiri cu părinții lui, dar îi visează destul de des. Corbii făceau parte din viața lui de mulți ani, îl instruiseră și îl ajutaseră să se descurce și să nu se mai teamă. Pentru că își aducea aminte că păsările lui îl purtaseră de la geamul dormitorului casei părintești până pe străzile din Blackstone, nu se întrebase niciodată de ce era capabil să înțeleagă graiul corbilor.

Fuseseră mai mulți alături de el, dar rămăsese cu Glum, Screech și Milky cel mut, orb și cu pene albe.

”Unul care nu avea nimic util de spus, unul care nu avea nimic vesel de spus și altul care nu zicea nimic niciodată.” 

Locuiau toți patru într-un cuib improvizat într-un copac și noaptea orașul devenea locul lor de joacă. Ziua i se păreau mai periculoase străzile, nu știa să vorbească cu semenii săi, nu știa cum ar fi fost viața într-o familie normală, așa că simțea și exploata orașul de la înălțime, acolo se simțea în siguranță.

Într-o escapadă nocturnă, Caw și prietenii săi, nimeresc în mijlocul unei acțiuni polițienești. Trei condamnați periculoși evadaseră din celula de securitate maximă și trupele de poliție erau în alertă. Pe o stradă lăturalnică, cei trei evadați ies dintr-un canal și sunt încolțiți de guvernatorul închisorii care locuia în apropiere. Caw văzuse totul de sus și deși este îngrozit de înfățișarea celor trei, decide să îl ajute pe guvernator. Acela este momentul în care Lydia, fiica guvernatorului, își face apariția și încearcă să își salveze tatăl.

Caw o urmărea de câteva zile cu privirea pe Lydia, nu avusese niciodată un prieten de vârsta lui, așa că își aruncă și el corbii în luptă pentru a o ajuta să își salveze tatăl. Nu se gândise nici la pericolul la care se expunea și nici nu avea de unde să știe că el era cel pe care îl căutau evadații.

Caw visa de câteva nopți un păianjen uriaș în formă de S care avea avea un M inscripționat pe mijlocul lui. Nu știa de ce și care era cauza visului, dar știa că multe întrebări erau legate de acest păianjen. Nu știa ce îl atrăgea către acest mister, dar era o forță cu care nu putea lupta și pe care nici corbii nu îl puteau determina să o evite.

 De îndată ce face cunoștință cu Crumb, pe care inițial îl crezuse doar un vagabond, Caw află că de fapt el este ca și mulți alții un Neîmblânzit. Un Neîmblânzit putea stăpâni și înțelege o categorie de animale iar darul acesta se moștenea doar de copiii Neîmblânzitului, asta dacă apuca să îi aibă.

Crumb stăpânea porumbeii, Pip stăpânea șoarecii. Erau importanți, dar de ce era Caw mai important? De ce Neîmblânzitul- corb era cel căutat de cei trei evadați?

Crumb este cel care îi spune despre Vara întunecată, vara în care un val de crime se abătuse peste Blackstone. Neîmblânziții luptau contra lui Spinning Man, un neîmblânzit rebel care își dorea puterea. Acum Caw este nevoit să afle ce voiau adepții lui Spinning Man de la el dar și adevărul despre abandonul lui. Avea nevoie să se maturizeze, să își cunoască rădăcinile și să știe cine fusese înainte de Neîmblânzitul Corb. Dar pentru astea trebuia ca ma întâi să își stăpânească mai bine darul și să poate reuși să cheme mai mulți corbi. Avea nevoie de ajutorul lor…răul pe care trebuia să îl învingă era mai teribil decât orice coșmar!

Pot ține piept trei copii unor evadați periculoși? Ce voiau aceștia de la Caw? Toate astea le aflați dacă alegeți să citiți cartea.

Mulțumesc Editurii Nemira pentru exemplarul oferit și pentru posibilitatea de a mă aventura ca un copil în lumea lui Caw! Cartea poate fi achiziționată de aici. Atenție!! A se servi cu plăcere și dorința de aventură!

Despre carte: