„Negustorul de manuscrise” este a doua mea întâlnire cu autorul. John Grisham este recunoscut datorită romanelor sale cu tentă juridică. Am citit doar „Informatorul” și nu reușisem să îmi formez o opinie clară. Îmi plac thrillerele juridice, dar mă temeam de ele. Mi se pare că este imposibil ca într-un roman de această factură să nu introduci termeni avocățești și proceduri care nu sunt accesibile mundanilor.

Despre autor am auzit destule păreri. Recunosc, și eu mă tem de autorii care urmează un tipar, unii nu reușesc să își mai surprindă cititorii. Stilul lor devine șablonard, personajele sunt terne și ușor de recunoscut.

Cu „Negustorul de manuscrise” am plecat la drum fără idei și așteptări. Am vrut să îmi scutur orice colțișor al minții de părerile preformatate și să privesc din altă perspectivă. Dar, ce să vezi? Negustorul nu este tipul de roman care îl face recognoscibil oriunde pe Grisham. Acest roman este foarte plăcut, diferit, potrivit pentru o lectură de weekend și subiectul său nu are cum să nu incite cititorul. O carte despre cărți, manuscrise vechi, ediții princeps, autori consacrați și o piață de carte care nu va exista nici în douăzeci de ani la noi în țară (și încerc să fiu optimistă).

Negustorul de manuscrise – un roman care incită

După cum am spus deja, subiectul este cel care m-a atras cel mai mult. Modul în care autorul l-a pus în scenă, felul în care a împletit și prezentat totul, m-a determinat să fiu mai drăguță și să trec cu vederea faptul că totul este previzibil (așa am perceput eu). Acțiunea nu se putea răsturna mai mult de atât, dar autorul știe cum și când să introducă elementele noi în scenă, iar asta face totul mai ușor de digerat.

Un jaf bine pus la cale, un tânăr ambițios care își caută calea în viață, o scriitoare aspirantă. Ce au toate astea în comun? Manuscrise. Cărți scrise de „băieții grei” ai literaturii, printre care și marele Fitzgerald.

Cinci tineri, care mai de care mai certat cu legea, pun la cale ceea ce ar fi fost jaful secolului dacă nu ar fi existat o picătură de sânge. Un hacker care nu voia să se implice, calul troian în persoana lui Mark – care se dă drept un profesor emerit, interesat de manuscrisele marelui Fitzgerald – și doi pioni, ambii foști deținuți și mândri posesori ai mai multor pașapoarte și documente false. Diversiunea creată în corpul bibliotecii care adăpostea manuscrisele, este una bine pusă la punct. Doar că în haosul stârnit, unul din băieți se zgârie la mână. Picătura de sânge pe care nimeni nu o observă este cea care oferă poliției primul suspect. Se demarează o supraveghere atentă, care se soldează și cu arestarea a doi dintre hoți.

Un roman incitant… proaspăt… și care dă dependență. USA Today

Bruce Cable este prototipul omului norocos și ambițios. Bruce nu reușea să își găsească drumul, știa doar că avea 300.000 de dolari de investit. Banii veneau de la tatăl său și compensau cumva lipsa acestuia din viața tânărului. Inițial, Bruce duce o viață de huzur în brațele unei domnișoare care nu cere prea multe informații despre el, dar Bruce știe că nu aici este locul în care se va descoperi pe sine. Nu fusese un împătimit al cititului, nici măcar nu remarcase biblioteca impresionantă din casa în care crescuse, dar simte că un magazin de cărți este viitorul lui. Pentru Tom, fostul proprietar al magazinului de carte, investiția aceasta era echivalentă cu o sinucidere, dar Bruce călătorise timp de două luni, vizitase multe magazine, librării și oameni legați de lumea cărților. Știa ce avea de făcut, important era să nu se dea bătut. Dar va reuși?


O intrigă captivantă, care vă va îndemna să devorați fiecare capitol și vă va face să vă întrebați dacă nu cumva sunteți complice la acest jaf perfect. – Heat

Curând, Bruce avea să dețină o bibliotecă impresionantă, plină cu ediții princeps, ediții rare și extrem de scumpe. Cum piața neagră este prezentă și în acest domeniu, Bruce este suspect în dosarul „Gatsby” – furtul manuscriselor din bibliotecă. Polițiștii erau siguri că Bruce deținea unul sau mai multe manuscrise și decid să îi întindă o cursă.

Bruce este cunoscut pentru „patul său larg deschis”, pentru cinele și petrecerile organizate pentru scriitorii care poposeau în magazinul lui, în cadrul turneelor lor de autografe. Cine ar fi fost mai potrivită pentru a fi capcană dacă nu o scriitoare? Doar că Mercer este o tip extrem de temătoare și nu este absolut deloc potrivită pentru rolul de spioană.

Nu este o carte extrem de alertă, dar este una din categoria „lipicioasă”, după cum îmi place mie să o numesc. Nici nu știi când întorci paginile, din dorința de a afla cât mai multe informații. Evident, subiectul a fost unul pe placul meu: o carte cu și despre cărți. Ce să ceri mai mult? Mi-a plăcut că autorul s-a desprins de tiparul său, sunt sigură că poate construi thrillere și mai bune, mai antrenante. Eu aștept cu nerăbdare și alte povești de-ale sale!

Romanul a apărut la Editura RAO și poate fi cumpărat de aici.

An aparitie: 2018

Autor: John Grisham

Editie: Cartonata

Editura: RAO

Nr. pagini: 306

Traducator: Gabriel Stoian

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

19 COMENTARII

  2. Grisham e autorul meu preferat! Firma este prima carte a lui pe care am citit-o. In majoritatea cărților intr-adevar merge pe avocați și sistemul juridic american. Dar are și altfel de cărți ca cea de față (pe care spre disperarea mea încă nu am reușit să mi-o cumpăr), Un altfel de Crăciun Și Campionul din Arkansas.

  4. De cand s-a publicat romanul si la noi, doresc sa il citesc. Si mama mea este interesata de carte. Suna a ceva ce ne-ar placea la amandoua. Sper ca o voi putea achizitiona pe viitor.

  7. Ce mă bucur că am romanul acasă, pare clar genul meu de lectură! <3 Romanul meu preferat de la Grisham este „Cazul Pelican”, pentru că e și primul de la autor pe care l-am citit.

Lasă un răspuns