Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

Nedreptate – Anca R.

Bună, iubitule! Ce faci, ești bine?
Mai spune-mi, te rog, o vorbă și-atât!
De când ai plecat, este gol lângă mine
Și umblu inertă, cu sufletul rupt.
Copilul ia poza încet și o privește,
Oftează din greu și capul și-l pleacă,
Nu știe de ce tata nu îi vorbește,
Cum să îi spun că toate-o să treacă?
Cum să-i spun că tatăl lui nu mai vine
Să-l ducă la meciul de fotbal, pe seară,
Cum să îi spun când mă vede pe mine
Cu lacrimi pe chip chemându-te iară?
Cum să încep să trăiesc fără tine,
Când lumea mi-era perfectă în trei,
Te rog să veghezi, să mă aperi pe mine,
Și vino în visul meu iar, dacă vrei.
Ți-am spus că te voi iubi pentru o viață,
Să știi că o clipă nu am uitat,
Și inima mea transformată în gheață,
O poate topi doar al nostru băiat.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *