Nedoriți – Kristina Ohlsson

Nedoriți de Kristina Ohlsson a apărut la Editura Univers în cadrul colecției Enigma și a fost o surpriză pentru mine. Prietenele mele lăudaseră cartea, dar eram un fel de Toma necredinciosul. Mie îmi plac thrillerele și nu credeam că voi fi surprinsă. A fost un roman dur prin prisma subiectului ales, dar m-a prins tare în mrejele lui datorită modului în care este scris. O îmbinare reușită între un roman polițist și unul psihologic.

”Atunci când o fetiță dispare dintr-un tren aglomerat, fără ca nimeni să observe, poliția din Stockholm se confruntă cu un caz în care nici principalul suspect, nici motivele nu sunt cele par evidente la prima vedere. Lucrurile iau o întorsătură dramatică o dată cu găsirea cadavrului fetiței, care are scris pe frunte cuvântul „nedorită”; la scurt timp este anunțată dispariția unui alt copil, iar investigatorii își dau seama că au de-a face cu un criminal în serie.”

V-am spus că sună dur? V-am spus! Orice roman care implică și copii este foarte greu de digerat pentru mine, dar acesta a avut o notă de mister și un suspans teribil. Eram atât de curioasă să descopăr criminalul și să fiu sigură că acesta va plăti.

Nedoriți – Kristina Ohlsson este un roman dur, extrem de dur prin prisma subiecților implicați: copiii. Copii care sunt folosiți cu un scop, copii răpiți și care poartă, atunci când sunt găsiți, un singur cuvânt scrijelit pe frunte: NEDORIȚI. De cine? De ce? De ce plăteau ei și pentru ce plăteau? O întrebare care mi-a devenit obsesie și răspunsul căreia începuse să mi se dezvăluie pe la jumătatea romanului. Trebuia să mai descopăr identitatea Bărbatului și legătura dintre copiii-victime.

Cel mai mult am apreciat la acest roman modul în care este scris. Chiar dacă subiectul principal rămâne ancorat în partea întunecată a vieții, autoarea a folosit vreo patru fire narative care au avut rolul de a mă detensiona și de a-mi oferi accesul în mintea polițiștilor care se ocupau de caz și cartela pentru accesul nelimitat în viața lor intimă. Toți aveau mici drame în viața personală și toate păreau să explodeze la serviciu. Un iceberg de tensiuni și probleme, conflicte, infidelități și prejudecăți.

Le-am fost alături în încercarea de a reface traseul criminalului și de a uni toate firele acelea încâlcite ce păreau să nu ducă nicăieri. Răpitorul își făcea treaba perfect. Nu lăsa urme și se părea că totul este extrem de calculat și de bine pus la punct. Era clar că exista un motiv ascuns, dar este greu să îl găsești când nu ai niciun fel de indiciu și când martorii nu îți pot dezvălui prea multe.

Nedoriți – Kristina Ohlsson Un roman psihologic.

Există și un alt personaj, pe numele ei Jolene. Este clar că Jolene este victima la rândul ei, dar suferă un fel de sindrom Stockholm distorsionat față de Bărbat (așa ne este prezentat răpitorul), îl urmează orbește și crede în mantra lui: „nu alegi, îi iubești pe toți cei pe care îi ai sau pe niciunul. Copiii, trebuie să îi iubești pe toți.”

Lilian Sebastiansson călătorea cu mama ei în trenul X2000 de pe ruta Goteborg-Stockholm. Erau liniștite și se aveau una pe alta. Lilian adormise și mama ei, Sara, coborâse să dea un telefon fără a tulbura liniștea fiicei sale. Trenul staționase în Flemingsberg pentru că păreau să existe ceva probleme pe linia ferată. Sara fusese reținută câteva clipe de o domnișoară disperată datorită faptului că patrupedul ei canin suferea de convulsii pe o scară rulantă. Sara îi oferă ajutorul fără să știe că îi condamnase soarta Lilianei. Trenul pleacă fără Sara și este anunțată gara centrală că fetița este singură în tren și că mama ei va sosi într-un taxi la Stockholm. Deși jurase să aibă grijă de ea, Henry, controlorul feroviar, este reținut în alte vagoane și când revine la locul ocupat de Lilian, observă numai săndăluțele ei mov. Lilian dispăruse fără urmă.

Sara era victimă de două ori. Îi dispăruse copilul și abia ieșise dintr-o relație toxică. Gabriel, tatăl lui Lilian, era un om extrem de violent și scăpase în ciuda tuturor plângerilor la poliție. Avea un alibi puternic de fiecare dată. Mințea Sara? Era Gabriel violent? Astea erau primele întrebări. Gabriel dispăruse fără urmă și violența care îl caracteriza îl urcă pe primul loc pe lista suspecților. Era capabil să își răpească propriul copil? Martorii spun că fetița fusese luată de un bărbat care îi părea familiar copilei.

Cadavrul lui Lilian apare câteva zile mai târziu lângă un spital din Umea, un loc îndepărtat de orașul în care locuise. Săpăturile poliției în trecutul Sarei ajung până în Umea și se pare că Sara avea ceva de ascuns.

În timp ce ancheta este în plină desfășurare, alți copii dispar și pistele par să se înfunde tot mai mult. Nu exista niciun indiciu despre răpitor și aparent, nicio legătură între victimele alese. De data asta, criminalul se grăbea și se pare că nu mai face lucrurile atât de perfect. Cine era și pentru ce se răzbuna?

V-am spus că există și o tentă psihologică, dar în ciuda ei, nu am avut niciun pic de înțelegere pentru criminal.

Este un thriller ca un duș rece. Nu am avut momente de acomodare sau de liniște. Am fost continuu în alertă și am simțit fiori reci pe toată durata lecturii, Am mai citit și noaptea, așa că, vă dați seama!

Vă recomand cartea! Eu sunt curioasă să descopăr și alte titluri de la această autoare! Voi ce ați citit semnat de ea?