Poezii

Mulțime – Anca R.

Aș construi din zâmbete o casă
Și i-aș adăposti pe cei ce au nevoie,
Pe cei cărora simt că nu le pasă,
O arcă a iubirii, ca la Noe.
Pe cei ce-au plâns lacrimi amare,
Pe cei ce sunt neîmpăcați,
Pe cei pe care viața toată-i doare,
Pe cei ce-au fost cândva abandonați.
Pe cei ce n-au pe cine-mbrățișa
Pe cei ce s-au uitat prea mult în zare,
Pe cei care nu au putut ierta,
Și pe cei care nu văd vreo scăpare.
Ne-am alina un pic din suferință,
Și-am ști un pic mai multe despre viață,
Am învăța să privim cu credință
Spre viitorul ce-l avem în față.

7 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *