” O saga care are toate atuurile unui roman de succes: mister, intrigă, istorie și o casă mare și veche, plină de povești.” Amanda Ross, Radio Times
Îmi plac atât de mult cărțile care vorbesc despre familii. Generații întregi care se perindă pe holurile aceleiași case, picturi atârnate ale celor care odinioară au trăit aici, lucruri care s-au transmis an după an, tradiții și secrete. Atâtea destine, atâtea decizii, atâtea vorbe încastrate între aceeași pereți.
Patimă, dragoste, moștenire și ură…toate lăsate celor care rămân în urmă. Dar este oare corect? Te poți lăsa purtat de o dușmănie a cărei rădăcină nici nu o cunoști? Ce secrete ascunde fațada impunătoare a unei case? Poate ascunde frumusețea și trăinicia unor ziduri urâțenia și efemeritatea locuitorilor casei?
”Moștenire” ne vorbește despre o familie cu un nume cunoscut și cu o istorie ce se întinde pe zeci de ani. Povestea a trei generații, fiecare cu personalitatea și cu conduita sa. Cartea este scrisă pe două planuri: trecut și prezent. O lume plină de reguli și una modernă, unite de un lanț de minciuni și de secrete.
Erica și Beth erau nepoatele moștenitoare a Lady-ei Meredith Calcott. Bătrâna și nesuferita lor bunică le lăsase conacul în testament, însoțit de o condiție: dacă voiau să îl păstreze trebuiau să locuiască amândouă în el.
Erica o roagă pe sora mai mare să o însoțească la conac pentru a stabili ce vor face cu toate lucrurile rămase. Nu știau că o dată cu deschiderea ușii vor deschide o poartă către trecut, către secrete care au așteptat zeci de ani să fie descoperite.
Beth purta cu ea o vină care o măcina de ani de zile. În copilăria lor, când încă mai veneau la casa bunicii, își petreceau verile alături de Henry, verișorul lor. În explorarea lor au găsit o tabără de nomazi care locuia ocazional pe pământurile din jurul casei. Le era interzis să se apropie de ei, Meredith- bunica lor- îi ura cu ardoare. Fetelor nu le păsa însă Henry se comporta după cum îi era dictat.
Henry avea un comportament abject. Mereu căuta să facă rău fără motiv, mereu jignea sau lovea. Până într-o zi când Henry dispare și nimeni nu îl mai găsește. 23 de ani mai târziu rămăsese de negăsit iar dispariția lui, un mister.
În zadar încercaseră fetele să le spună adulților că îl văzuseră la iaz, nimeni nu le crede. Erica simte că starea deprimată a lui Beth are legătură cu ziua dispariției vărului lor, dar nu putea să își aducă aminte nimic iar pe Beth nu o poate scoate din lumea ei.
Când tânăra descoperă o poză de-a străbunicii ei, Caroline Calcott, atenția îi este distrasă de cercetarea vieții acesteia. În poză, Caroline avea în brațe un copil, pe spatele căreia scria ”pentru un fiu iubit”, însă nimeni nu știa de o căsătorie anterioară a ei. Ce secrete ascunde Caroline?
Caroline fusese crescută de o mătușă după decesul părinților ei. Educată și îndreptată după normele vremii, Caroline nu iese din cuvântul mătușii până când fiorul dragostei nu o smulge din această lume rece și calculată. La o petrecere îl cunoaște pe Corin, un tânăr văcar dintr-un orășel din Vestul Sălbatic. Îndrăgostită lulea acceptă cererea lui în căsătorie și se mută în preerie sfidându-și mătușa.
Numai că nu știa ce o așteaptă aici. Soare, vânt, pustiu și muncă. Traiul greu și lupta pentru supraviețuire nu erau făcute pentru o domnișoara cu mâini catifelate, mai ales când în vecinătate au familii de indieni pe care ea îi ura.
Nu se poate acomoda la noua viața iar zilele de lenevie și de bunăstare erau așa departe. Numai dragostea soțului ei, care ar fi făcut orice să o vadă fericită o ajută să treacă peste urâțenia pustiului.
Însă cum ajunge Caroline din America în Londra? Cum devine din doamna Massey – doamna Calcott? De ce ură?te atât de tare familia Dinsdale- familia de nomazi? Toate întrebările astea o macină pe Erica după ce găsește corespondența bunicii ei cu Caroline, sau scrisorile pătate de vreme dintre străbunica ei și mătușa care o crescuse.
Erica are două misiuni : să descopere cine a fost de fapt străbunica ei și ce s-a întâmplat în ziua dispariției lui Henry. Care este liantul dintre cele două secrete atât de bine păzite și dacă va reuși tânăra să stingă ura ce dăinuia de prea mult timp, veți descoperi singurei.
Eu vă spun că mi-a plăcut foarte mult cartea, că autoarea a știut să dozeze foarte bine misterul și să împletească cele două lumi. Am apreciat de asemeni atenția pentru detalii și descrierile care mi-au purtat pașii prin conac și secretele lui.
Dacă v-am făcut curioși, cartea o găsiți aici, iar despre autoare aflați detalii aici.
Mulțumesc Editura All! Mulțumesc Tatianei pentru recomandare!
Și mie mi-a plăcut mai mult ca Nevăzuții:).
Multumesc de recomandare. Am auzit de carte dar nu am citit-o