Monogamie este romanul care m-a indus în eroare. Mă așteptam să râd, să mă scutur de toate grijile de peste zi, să cunosc personaje efervescente și minunatele lor povești de viață. Eram convinsă că mă voi plimba prin lumea cărților, că voi petrece mult timp în librăria lui Graham și mă simțeam extrem de pregătită pentru asta.
Numai că, Sue Miller a avut alte planuri pentru mine. Mi-a oferit un strop de umor, m-a făcut părtașa unor întâmplări pe care era musai să le țin pentru mine și m-am trezit, câteva pagini mai târziu, analizând propriile alegeri.
Recunosc, aveam nevoie de o carte mult mai alertă. Aveam nevoie de o deconectare de la rutina de zi cu zi și cărțile sunt întotdeauna bateriile mele externe. Mă reîncarc mereu cu ajutorul lor, îmi las cugetul să se încălzească printre paginile lor și aștept ca emoțiile să îmi cânte pe portativul sufletului.
Monogamie
Monogamie – dragoste sau compromis?
Înainte să vă trasez câteva idei generale despre carte, deși sunt sigură că cel mai bine o veți înțelege dacă alegeți să o citiți, aș vrea să mai spun ceva.
Nu știu de ce autoarea a ales acest titlu. Definită în dicționare ca fiind „obiceiul de a avea un singur partener”, cuvântul „monogamie” provine din cuvântul grecesc „monos”, care înseamnă unul sau singur, și „gamos”, care înseamnă căsătorie sau unire. Poate că a dorit să o pună în lumină pe Annie, dar am simțit că Graham a fost nucleul acestui roman. A strălucit prin absența sa și veți vedea voi că viața sa a fost un lung șir de cuceriri.
Atât. Nu mai spun nimic despre viața amoroasă a lui Graham. Nu vă faceți griji, voi veți afla foarte repede de furtunile sentimentale din sufletul bărbatului. Veți vedea că Sue Miller alege să imortalizeze momentele din viața lui Graham și a lui Annie. Nu există răsturnări de situație, nu există dezvăluiri care să vă lase fără grai. Există doar doliu, raportările diferitelor persoane la dispariția rapidă a lui Graham și niște legături pe care eu le-am simțit ușor ciudate.
Căsătoria – pajiște fără secrete?
„Și poate că, până la urmă, chiar se vor căsători ea și Thomas. Poate vor avea un copil. Dar, deocamdată, simțea că ceea ce exista între ei – profunda lor legătură – era exact ceea ce-și dorea, tot ce-și dorise vreodată. Mângâierea. Siguranța.
Nu căsnicia – nu toate celelalte promisiuni pe care le faci și pe urmă le încalci. Nu copiii, dificultățile de a-i crește. Rănile provocate, reciproce, inevitabilele dezamăgiri, distanțele de neparcurs.
Nu asta.
Nu monogamia.”
De asta fug unii oameni: de responsabilități, de promisiuni, de gândul de a fi fideli unui singur partener întreaga viață. Annie nu fugise. Îl îmbrățișase și iubise pe Graham cu toată ființa ei. Se vedea ca o extensie a acelui bărbat înalt, masiv, sociabil, glumeț și distrat. Iubea micile gesturi și micile lor obiceiuri comune dezvoltate în căsnicia care dura de treizeci de ani.
Annie și Graham
Îi dăruise lui Graham o fiică, îi accepta și iubea fiul din prima căsătorie, avea o relație de prietenie cu Frieda, prima soție a lui Graham.
Bărbatul fusese părăsit de prima soție, sătulă fiind aceasta de micile lui escapade amoroase. Dar rămăseseră în relații cordiale. Și nu numai pentru că el trebuia să îi fie alături lui Lucas.
„Miller preia și revigorează temele familiare ale încrederii și trădării între soți sau între părinți și copii. Doliul este suficient de greu de purtat și fără a fi nevoit să pui sub semnul întrebării tot ce ai știut vreodată despre cel care a murit, însă din punct de vedere emoțional este un câmp minat pe care Miller îl străbate cu eleganță și autenticitate.” – Booklist
Annie tânjește după dragostea lui Graham, după atenția și compania lui. Iar moartea lui fulgerătoare nu face decât să acutizeze nevoia ei de el. Și îi aduce în viața lui Annie pe toți cei care fuseseră legați de Graham. Iar noi suntem martorii contemplării amintirii lui Graham. Cum influențase el viața tuturor, cum iubise și cum păstrase secrete. Chiar față de Annie.
Cât de bine își cunoscuse femeia soțul? Ce păstrase acesta departe de ochii ei și de ce?
Monogamie – aduceri aminte și planuri de viitor
Dincolo de doliu și tristețe, moartea mai are un rol: funcționează ca un catalizator pentru propria viață. Te întrebi încotro mergi, dacă ce faci este bine. Te întrebi ce pierzi sau pe ce lângă treci cu ochii închiși.
Așa se întâmplă și în Monogamie. Pe lângă amintirile comune cu Graham, pe lângă „ce o să fie de mâine”, simți că personajele par să se trezească la viață. Par să se întrebe cum va fi viața lor de acum încolo, ce vor schimba și ce anume vor mai păstra.
Personal, am avut așteptări de la cartea asta. Aș fi vrut mult mai mult. Aș fi preferat să am parte de mai multă emoție, de mai multă dragoste și de un strop de suflet în plus. Am zis că poate nu a fost vremea ei și eu m-am încăpățânat să citesc mai departe. Dar, dincolo de gustul personal, trebuie să subliniez faptul că nu există prea multă acțiune. Că romanul ăsta este fix așa: ca o discuție cu o persoană dragă, o discuție în care mi se povestește despre Annie, Graham și legăturile din sânul familiei lor.
Am aflat detalii, am discutat pe marginea lor și am trecut mai departe, uitând mare parte din ele. Da, aș fi vrut un pic mai mult. Mie îmi plac poveștile care mă emoționează, mă storc de lacrimi și de trăiri. Monogamie nu a fost așa. Dar am simțit o legătură aparte cu Annie și aș fi vrut să o îmbrățișez și să îi spun că va fi bine, că o înțeleg și că e puternică.
„Un roman senzual, scris cu umor și profunzime, despre complexitatea – și absurditatea – iubirii, infidelității, suferinței.” – O, The Oprah Magazine
Monogamie a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici.
Autor: Sue Miller
Nr. de pagini: 416
Titlul original: Monogamy
Limba originală: engleză
Traducere de: Laura Karsch
Anul apariţiei: 2021
