Moașa de la Auschwitz este genul de roman pe care-l citești cu sufletul înnodat, captiv între miile de emoții și ghemul de revoltă care se strânge și se tot strânge în mijlocul interiorului tău. Este o poveste care se înfășoară treptat, care înșurubează un gust amar și o fărâmă de speranță, un zâmbet vag pierdut printre milioanele de suspine.

Moașa de la Auschwitz
Moașa de la Auschwitz

Am simțit de multe ori cum mă prăbușesc pe interior, cum am nevoie să trag tare aer în piept, cum închid ochii numai pentru a mă deconecta o secundă de la tot ce se derula sub ochii mei. Nu am vizitat lagărele morții, nu cred că aș putea. Însă am văzut o mulțime de fotografii, fotografii care mi-au smuls lacrimi și mi-au transferat o apăsare pe care nu am putut-o îndepărta ore bune. Fotografiile acestea au făcut ca să văd totul aievea.

Dar nu am putut cuprinde cu granițele minții mele toate trupurile emaciate, toate atrocitățile, strigătele, bocancii care loveau trupuri și așa slăbite, mâinile care se ridicau pentru a lovi, injuriile, râsetele animalice, foamea, chinul, boala, păduchii, disperarea, durerea, groaza, dorul, privirile ridicate spre cer, rugăciunile stinse pe buze arse, fumul mirositor și greu care se ridica la cer pentru a transmite parcă mesajul durerii acestui popor.

Moașa de la Auschwitz – un roman încărcat de durere

„Sfâșietoare, tulburătoare, obsedantă, dar și plină de speranță, Moașa de la Auschwitz vorbește despre dragoste, putere și curaj.” Emma’s Biblio Treasures

Dacă ai fi crescut într-o bulă de sticlă și nu ai ști nimic, nimic despre istoria lumii, cartea asta te-ar durea și numai dacă ai privi-o ca pe o ficțiune. Sunt atât de multe pasaje în care simți cum te despici pe din două, mai ales pentru că nu poți să îți imaginezi că niște oameni pot face atâta și atâta rău. Știind însă că povestea aceasta este inspirată dintr-una reală, citind și alte mărturii din lagărele morții, ești sfâșiat treptat, citești cu nodul în gât, cu lacrimile izvorând continuu, închinate lor și greului pe care au fost obligați să-l suporte.

Intuiam că o să îmi fie greu, mai ales știind că voi fi martora suferințelor unor copilași nevinovați, care ar fi trebuit să aducă doar bucurie pe acest pământ. Bănuiam că voi păși pe străzile ghetoului sau ale lagărelor morții, printre crematorii, barăci suprapopulate, chinuri și cioburi de speranță. Cumva, reușisem să mă pregătesc emoțional și psihic. Îmi impusesem să las cartea deoparte atunci când aveam să simt că era prea mult de dus. Dar nu am putut. M-am lăsat trasă pe axa timpului, în vortexul durerii și al sacrificiilor, al oamenilor care au închis ochii și s-au supus și al celor care au reușit să aprindă scânteia revoltei, care au luptat pentru o cauză care nu era a lor, dar care ținea de întreaga omenire.

” – Trebuie să ne gândim bine la ceea ce vrem să facem, rosti Ana. Dacă ne alăturăm Rezistenței, riscăm să ne pierdem viața.

– Iar dacă nu o facem, riscăm să ne pierdem sufletele…”

Moașa de la Auschwitz – lecția despre putere și compasiune

Ana Kaminski era moașă și nu trebuia să se afle deloc în lagărele naziste. Ana era o moașă poloneză respectată, care-și iubea meseria și își dedica timpul său mamelor care urmau să aducă pe lume copilași. Ana avea însă și un suflet drept, unul care nu putea fi redus la tăcere de ordinele strigate de soldații nemiloși sau de armele reci pe care aceștia le purtau. Întreaga familie a Anei arăta compasiune celor care sufereau acum din cauza unui om crud, mânat de orgolii și urmat de minți goale.

Compasiunea și implicarea sa o aduc pe Ana în lagărul de la Auschwitz-Birkenau. Știa că putea face bine și aici, mai ales lui Ester Pasternak – o evreică pe care o învățase să moșească femeile însărcinate din ghetoul evreiesc.

„Autoarea te atrage în poveste, iar tu, cititorul, ajungi să simți că nu mai ai aer și te lupți cu disperare să respiri. Totuși, nu lași cartea din mână și vrei să o termini de citit. Cu siguranță, o lectură fascinantă, care mă va obseda mult timp de-acum încolo.” Rachel Bustin

Planuri, idei, speranță

Auschwitz era un fel de anticameră a morții. Desprins parcă din descrierile iadului, lagărul colcăia de durere, moarte, experimente nemiloase, pline de cruzime. Soldații nu aveau milă pentru nimeni, nici pentru mamele însărcinate, nici pentru copii, nici pentru pruncii abia născuți. Când Ana află de proiectul Lebensborn (program care a urmărit aducerea copiilor cu trăsături ariene în cămine nemțești pentru a fi educați în spirit nazist), știe că lucrurile nu pot continua așa. Știe că trebuie să le ofere bietelor femei o rază de speranță.

Nu au arme pentru a lupta împotriva mașinăriei naziste de ucis. Dar au ceva ce nu le-au putut distruge: speranța și credința. Ana și Ester, în ciuda numeroaselor piedici lansate de femeile kapo – cele care conduceau barăcile – încep propria luptă pentru a se asigura că există măcar o șansă ca femeile prizoniere să-și întâlnească micuții. Le tatuează acestora, într-un loc ce nu poate fi reperat la prima vedere, numărul de deținută al mamei lor. Și, pe lângă cerneala folosită, femeile încapsulează dragostea, speranța și încrederea într-un viitor departe de gardurile înalte și de barăcile care miroseau a moarte.

Moașa de la Auschwitz – lecții de putere și prietenie

Am simțit că pot respira normal abia spre sfârșitul poveștii. Așteptam cu aceeași disperare veștile de la aliați, zvonurile care reușeau să treacă dincolo de garduri și sârma ghimpată. Moașa de la Auschwitz este o poveste dureroasă, încărcată de dragoste, sacrificii și speranță. O poveste care înflorește în mijlocul nenorocirilor, care lasă să iasă – fie și printr-o singură crăpătură – mugurul verde al optimismului.

M-a durut cartea asta, dar mă bucur că am citit-o. Că le-am cunoscut pe Naomi, pe Ana și Ester. Că am învățat despre lanțul uman pe care am putea să-l facem în jurul acestor nenorociri. Gustul amar nu s-a lăsat dus nici acum. Mi-e teamă că nu am învățat nimic din partea crudă și dureroasă a istoriei. Armele încă se ridică, mamele suferă, copiii mor. 🙁

Moașa de la Auschwitz a apărut la Editura Corint/ imprint Leda Bazaar și poate fi cumpărată de aici. 

Traducere: Carmen Ion

Imprint: Leda Bazaar

Data apariției: Octombrie 2023

Softcover

Număr pagini: 448

Lasă un răspuns