Miraj – Camilla Lackberg & Henrik Fexeus, recenzie

Miraj

Îmi plac și nu-mi plac finalurile de serie. Uneori – mai bine spus de cele mai multe ori – vreau timp, mai vreau un caz, mai vreau explicații și anchete deschise în mijlocul nopții. Alteori, din cauza sufletului mult prea încărcat de atâta rău și atâta teroare – am nevoie de final, de punctul după care nu mai există surprize, nu mai există răufăcători și crime. Evident, am pe o listă specială autori de la care mă pot aștepta la orice. Nu-i niciodată târziu (și nici greșit) să deschizi poarta unui univers, să arunci niște semințe de rău și să aștepți să le vezi încolțind, crescând și sufocând teritorii pe care le credeai sigure.

Camilla Lackberg și Henrik Fexeus se numără printre autorii de care pomeneam mai sus. Însă, după experiența acestei serii, mi-aș dori ca numărul de pagini să nu mai fie la cerere, autorii – împreună sau separat – să-și concentreze atenția asupra lucrurilor care contează cu adevărat. Asupra detaliilor care aruncă scenarii în aer, asupra modului de operare, motivelor, dedesubturilor pe care ne-au dovedit că le pot complica dincolo de orice explicație sau legătură rațională.

Mina și Vincent – din nou împreună

„Al treilea și ultimul volum din serie, Miraj este un roman polițist cu o construcție impresionantă. Colaborarea dintre Camilla Läckberg și Henrik Fexeus capătă tot mai multă claritate (…) La final, ei scriu că o să le fie dor de Mina Dabiri și Vincent Walder. Și nouă o să ne fie dor de ei.“ – Bohusläningen

Dacă în primul volum am avut pulsul serios afectat de toate dezvăluirile, în cel de-al doilea lucrurile s-au mai temperat. După lectura primelor două volume, ușor dezamăgită dar cu dorința de mai mult activată, am zis că voi continua seria și că voi căuta răspunsuri pentru toate întrebările care încă mai pulsau în fundal. Cel de-al treilea volum, în ciuda detaliilor aruncate la întâmplare și din dorința de a umple pagini, a avut un final care m-a stors de orice gram de deziluzie. Care a aruncat toate teoriile mele în aer și care m-a făcut să reconsider toate informațiile adunate.

Nu vă spun de puterea de care am avut nevoie pentru a rememora întregul ansamblu, de a reașeza piese în lăcașurile pe care le credeam securizate. Am știut că Mina și Vincent sunt diferiți, nu mi s-a ascuns asta absolut deloc. Dar dezvăluirile din final… Toată acea lumină orbitoare, încărcată de amar și durere, toate acele adevăruri atât de evidente. Câte mi-au mai scăpat? Câte mai zac abandonate? De câte se vor mai lega autorii dacă vor alege să mai deschidă o dată universul Mina – Vincent?

„Vincent și Mina sunt personaje puternice, ambii cu răni interioare profunde și nu puține secrete.“ – La Repubblica

Există un deznodământ aici, asta e clar. Dar încă nu simt că este punctul ăla decisiv de care spuneam mai sus. Încă nu simt acest caz clasat, închis în fișetul înghesuit, plin de dosare vechi, pătate și ferfenițite. Încă nu simt că toate dovezile au fost închise în cutii ermetice, urcate pe vreun raft de printr-un subsol întunecat.

Miraj – iluzia adevărului

Deși m-am bucurat de reîntâlnirea cu ei și am răsuflat ușurată când am văzut că mi se pun la dispoziție toate instrumentele pentru a recunoaște întregul ansamblu, tot am fost prinsă între agonie și extaz. Au fost multe momente în care îmi storceam mintea să obțin o imagine mai clară, niște indicii, niște probe concludente, momente în care îmi doream cu disperare să rezolv cazul înaintea lor. Dar au existat și suficiente clipe în care am simțit că voi sfârși zdrobită de toată avalanșa de informații, de dialogurile care păreau lipsite de importanță.

„Traume și nebunie, anchetă socială și studiu psihologic, într-un echilibru tulburător între iluzie și realitate.“ – Corriere Della Sera

De data aceasta, autorii au ales să ne poarte pașii și prin trecut. De fiecare dată au legat anchetele din prezent de evenimente din trecut, având astfel posibilitatea de a complica lucrurile pentru protagoniști, de a le face mai greu de descifrat. Însă, din punctul meu de vedere, în acest ultim volum au mărit și mai mult miza.

Au implicat familiile, i-au folosit pe oamenii dragi celor doi „fantastici nebuni” -după cum îmi place mie să-i numesc – și le-au așteptat deciziile. Evident, nu este loc de liber arbitru într-o operă de ficțiune. Însă, prin forța scriiturii și a modului de asamblare, uneori am impresia că personajele au voință proprie, că sunt libere să aleagă modul în care depășesc anumite situații. Și că autorii se bucură să ridice în calea lor tot mai multe piedici.

Miraj – Mina și Vincent – fantasticii nebuni

Dacă pe Mina am simțit-o coborând un pic standardele și zidurile, pe Vincent l-am simțit ezitant, bulversat și speriat. Implicarea lui – un mentalist extrem de inteligent – a fost de la început un mare atu pentru poveste și pentru caz. Însă am știut că ascunde ceva, că există mult prea multe umbre în viața lui personală pentru a mă simți confortabil lângă el. Dacă nu ați citit încă volumele acestei serii, atunci vă rog să îmi dați voie să vă spun că Vincent este o enciclopedie ambulantă, că iubește matematica și problemele încâlcite.

Cu el nu vă veți plictisi deloc, din contră! Veți simți nevoia să căutați informațiile primite de la el, să vă asigurați că sunt reale și bune de păstrat în cutiuța magică a minții.

Miraj este un volum tensionat, plin de pericol și destăinuiri, de anchete care bat pasul pe loc, de personaje care se adună laolaltă într-un mod îngrozitor de delicios. Deși oferă suficiente răspunsuri, așa cum am spus mai sus, Miraj încă lasă semne de întrebare, portițe pe care răul și autorii se mai pot strecura la nevoie.

Miraj a apărut la Editura Trei și poate fi comandat de aici.

Nr. pagini var. tipărită: 688

Anul apariției: 2024

Titlul original: Mirage

Limba originală: Suedeză

Traducător: Cristina Ekholm

Dacă sunteți curioși și în legătură cu alte păreri, vă invit pe blogurile colegilor mei: Cărțile mele și alți demoni, Literatura pe tocuri, Citește-mi-l; Analogii, Antologii.