Miracle Creek este un roman plin de întrebări și de suferință. M-am îndrăgostit iremediabil de copertă și îmi pare rău că nu pot reda particulele mici, aurii. Parcă a aruncat cineva praf de zâne peste toate lacrimile din carte. Oare a reușit praful să estompeze rănile? A mai avut vreun rost?
Miracle Creek a apărut la Editura Creator și am găsit cartea absolut întâmplător. Mi-a atras imediat atenția și mi-am dorit mult să o am în bibliotecă. Știu că am citit descrierea repede și mi-a părut potrivită gustului meu, doar că eram nesigură. Miracle Creek nu m-a dezamăgit. M-a uimit cu povestea sa, cu subiectul dureros, cu expunerea personajelor în acest ritm caleidoscopic. Le ai pe toate în fața ta, le răsucești pe toate părțile pentru a le afla secretele. Știi că ascund ceva, dar nu ai cum să știi modul în care acestea s-au întrepătruns. Te vor lovi cu precizie, vor răstălmăci o gamă variată de emoții și vor ajunge să taie adânc în sufletul tău.
Miracle Creek – locul unde se întâmplă miracole
M-am tot gândit cu ce pot asemăna cartea asta. Știți că eu mai am și obiceiul acesta. Cartea asta este asemeni unui cutremur. Te sperie la început, te paralizează de frică și te face să te îndoiești de siguranța ta. E șocant fenomenul în sine, dar durerea și groaza nu se sfârșesc odată cu replicile acestuia. După cutremur, după momentele acute de spaimă, se văd distrugerile, se numără pierderile și se observă punctele sensibile ale lumii.
Exact asta a făcut și Angie Kim în romanul său. M-a pus față în față cu un eveniment tragic, a pansat rănile cu minciuni și a lăsat după aceea firele să se descâlcească, nod după nod. Pe unele nu le-am descoperit decât prea târziu, pe altele le-am intuit și am încercat să treci cu vederea peste ele, abia atingând suprafața lor. Mi-a fost teamă să le desfac. Mi-am dorit să le împiedic. Știam că vor aduce la suprafață disperare. Și teamă. Și oboseala cronică. Și o boală pentru care, ca părinte, nu poți lua pe nimeni de gât.
Moarte și minciună. Cine este mai vinovat?
Povestea asta nu are un singur vinovat. Are vinovați cu grade diferite de vinovăție. Unii se ascund de lume, alții ascund adevăruri bine tapetate în minciuni comode. Adevărul este că toți au greșit, toți au închis ochii în fața unor adevăruri evidente și au ales să își urmeze interesul. Nu contează numărul victimelor, nu? Contează că ne putem vedea mai departe de visul nostru, de pătrățica noastră confortabilă și călduță.
Tragediile nu ne scutesc de alte tragedii viitoare și ghinionul nu este distribuit în proporții corecte; în general, lucrurile rele vin cu grămada și sunt complicate și nu pot fi controlate.
Tragediile se abat asupra mirificului orășel Miracle Creek. Familia Yoo venise în familia pentru a-i oferi o viața mai bună unicei fiice. Numai că, în lupta pentru mai bine, apar colții abandonului și ai nesiguranței. Young este modelul tipic al femeilor din cultura asiatică. Este supusă soțului său și trăiește în umbra deciziilor luate de el. Young se teme să dea glas propriului adevăr, dar cum ar fi putut să spună acum că minte?
Se lăsase purtată de viață și simțise că se îndepărtează tot mai mult de Mary, fiica pe care o iubea mai presus de rațiune. Unde se destrămase podul? Ce făcuse greșit? Nu știa cum să găsească drumul spre ea. Nu acum. Nu acum când procesul care stabilea vinovăția lui Elizabeth, o fostă pacientă, era în plină desfășurare. Afacerea familiei Yoo era direct implicată și liniștea era un cuvânt care nu mai făcea parte din vocabularul lor.
Tratamente și piedici
Familia Yoo avea o afacere în Miracle Creek. Pak Yoo era deștept. Doar că, în America, Pak fusese redus la zero. Situația sa de imigrant, culoarea pielii sale și poziția ochilor. Faptul că nu vorbea bine engleza? Ce îl făcea mai puțin demn de luat în seamă? Dar Pak nu renunță. Deschide o sală de oxigenare hiperbară, un loc în care doritorii puteau primi oxigen pur. Indicat în cazul mai multor afecțiuni, tratamentul lui Pak se bucura de succes. Dar existau și voci care contestau eficacitatea acestuia.
Sala de tratament devine teren de luptă al părinților copiilor autiști și al celor care îi condamnau pentru aplicarea acestor terapii. Într-o zi, o zi plină de tristețe, are loc un incident nefericit. Mor două persoane și lumea așteaptă numirea unui vinovat. Nu ar fi putut asta rezolva problema, dar ura și revolta ar fi căpătat o direcție.
Aflăm despre poveste și urmările dezastrului în sala de judecată. Mama unui pacient este în boxa acuzaților și cei implicați simt că pot să facă un pas în spate. Exista un vinovat, va exista și o pedeapsă și timpul își va face partea lui de treabă. Doar că, secrete bine păstrate ies la iveală. Drame personale, mărturisiri care mocnesc, ard și sapă. Toate într-o paradă a durerii și a frământărilor personale. Toate într-un joc emoțional complex, pus în scenă de marionetele minciunii.
Miracle Creek – destine și minciuni
„Așa este viața. Fiecare ființă umană este rezultatul unui milion de factori diferiți care se combină, se amestecă – un milion de spermatozoizi care ajung la ovul la un anumit moment; chiar și o diferență de o milisecundă face să apară o cu totul altă persoană. Se întâmplă lucruri bune și lucruri rele – fiecare prietenie și iubire care apare, fiecare accident, fiecare boală – rezultate din conspirația a sute de lucruri mărunte care, în sine și de unele singure nu produc consecințe.”
Miracle Creek este locul în care alegi să te pui în locul fiecărui personaj. Înțelegi poziția lui Elizabeth, o urăști acum pentru ca să empatizezi cu ea cinci pagini mai încolo. Angie Kim aduce în prim plan suferința mamelor de copii speciali. E greu pentru noi, e de o sută de ori mai greu pentru ele. De parcă ar alerga în lume cu ochii închiși, pe teren accidentat și cu greutăți legate de picioare. Nu există limite pentru astfel de mame și nu există suficiente cuvinte de mulțumire.
O poveste sensibilă, dureroasă și emoționantă. O recomand cu tot dragul!
Miracle Creek a apărut la Editura Creator și poate fi cumpărată de aici.
An aparitie: 2020
Autor: Angie Kim
Categoria: Literatura Universala
Editie: Necartonata
Editura: CREATOR
Nr. pagini: 466
Traducere: Diana Botescu și Oana Pascu
Interesantă recenzie!