Micuțele doamne – Louisa May Alcott, recenzie

„Micuțele doamne” este un roman care a trecut testul timpului. Și nu doar atât. A reușit să rămână la fel de fermecător pentru toate generațiile care și-au pierdut pașii printre rândurile lui. E cam târziu să le descopăr pe cele patru surori, nu-i așa? Nu e târziu niciodată, doar că, ar fi trebuit să le acord o șansă acum multă vreme. Mi-au oferit atât de multe stări, atât de multe momente emoționante… Mă simt vinovată că am tot amânat această lectură. Meg, Jo, Beth și Amy, vă rog să fiți îngăduitoare. Prepar un ceai bun și stăm la povești. E de-ajuns?

„Micuțele doamne” a apărut în hăinuțe noi la Editura Corint. Alegerea pe care au făcut-o pentru coperta nouă mi se pare fabuloasă. Nu avea nevoie de mai mult. Inspiră de la început frumusețea lucrului clasic, atins de patina timpului, dar nu de cea a uitării. Noua ediție conține și imagini cu actorii din din filmul scris și regizat de Greta Gerwig. Parcă e mai ușor să te atașezi de personaje când ai de la început un chip căruia să îi poți atribui calități și defecte. Nu credeți?

„Cred cu tărie că familia este cel mai frumos lucru de pe lume!”

Micuțele doamne – poveste despre dragoste și familie

„Nu plânge, suflet drag! Mereu există o lumină în spatele norilor!”

Dacă mi s-ar cere să aleg o casă de oriunde din lumea asta pentru a petrece carantina, aș alege casa surorilor March. E plină de viață, de dragoste, de întâmplări pline de emoție. Am simțit dragostea pentru tatăl lor, omul care le îndrumase mereu să fie doamne desăvârșite, dar m-a topit legătura incredibilă dintre mamă și fete. Mama lor, doamna Marmee, este modelul mamei perfecte. Mereu pregătită cu o vorbă bună, mereu cu brațele curbate pentru a oferi îmbrățișări, mereu prezentă în viața fetelor sale. Am avut foarte multe lucruri de învățat de la dumneaei și vreau să cred că mă voi apropia de felul dânsei de a fi.

Fiți pregătiți să  deveniți actori de ocazie, membri ai unui club secret sau martorul unor scene care vă vor smulge hohote de râs. Fie că vorbim de jocuri nevinovate sau de lucruri cât se poate de serioase, sentimentul rămâne același: ești deja sau ești pe cale să devii cea de-a cincea fiică a familiei March. Sau singurul fiu al familiei. Da, da, și băieții au multe de învățat de aici. Mai ales că îl avem pe domnișorul Laurie, cel cu limba ascuțită și idei năstrușnice. De le el, băieșii pot învăța cum să iubească și să fie un prieten de nădejde.

Dragoste, devotament, educație

Fetele March sunt foarte, foarte diferite. Până și de la viață primesc daruri diferite. Una se joacă, una se dăruiește, alta se supune și alta ia tot. Dar exact asta le face de neuitat. Astea sunt ingredientele care fac acest roman să fie apreciat și iubit. Fetele mele (am acasă o mică Jo și o mică Beth) urmăriseră și desene animate cu cele patru surori și îmi tot cereau să le confirm că Jo și-a tăiat părul. Amaliei i-am șoptit adevărul, Maria este la vârsta la care poate citi și înțelege această primă parte (copilăria și adolescența surorilor March).

Jo, cea în care am văzut-o pe Amalia mea, este personajul meu preferat. Este sarea și piperul acestui roman, stropul ăla de nebunie care face ca romanul să fie efervescent. Cu Jo nu știi aproape niciodată la ce să te aștepți. E imprevizibilă, băiețoasă și dornică de aventură. Dar știe să iubească, să dăruiască din tot ce are. Am avut impresia că radarul emoțiilor ei are doar două cote: extremele. Nu există cale de mijloc cu Jo. Orice face, face cu pasiune și cu totală implicare. Mi-a plăcut mult dezinvoltura ei. Romanul nu ar fi avut același farmec dacă ea nu ar fi fost prezentă. Totul se învolbura când apărea ea. Abia aștept să ne reîntâlnim!

   Personaje greu de uitat

Beth, cea în care am văzut-o pe Maria, este copilul foarte ușor de iubit. Este apreciat și îndrăgit de toată lumea. Emoționantă a fost legătura dintre ea și bunicul lui Laurie, acela a fost și momentul în care ochii mi s-au umezit. Schimbul acesta de afecțiune a fost partea mea preferată!

Meg este cea de-a doua mamă pentru fete. Matură, înțeleaptă și mereu pregătită să ofere un strop din înțelepciunea ei. Tare sunt curioasă să văd ce i-a pregătit soarta pe mai târziu!

Amy, ah, Amy… ce mi-ai făcut tu mie? Te-am privit cu scepticism la început, ba am strâns din ochi de câteva ori când ai apărut în scenă.

Amy nu face rău nimănui, doar este fidelă dorințelor sale. Și-ar dori o viață luxoasă și se autoeducă în spiritul acesta. Nu are un rol important în această parte. Sau are? Aici trebuie să mă mai gândesc puțin.

Micuțele doamne – un roman remarcabil

Micuțele doamne este un roman care va rămâne în sufletul meu. Mi-a oferit calm, alinare, lecții de dragoste și de viață. Mă bucur mult că am avut ocazia să le cunosc și abia aștept să văd ce aventuri mă așteaptă pe mai departe!

Micuțele doamne a apărut la Editura Corint și poate fi cumpărat de aici. 

LOUISA MAY ALCOTT s‑a născut la 29 noiembrie 1832, la Germantown, Pennsylvania. Este o scriitoare feministă americană, cunoscută cu precădere datorită celebrului ei roman, Micuțele doamne. Publicat inițial în două volume în anii 1860, romanul, în parte autobiografic, este povestea anilor pe care i-a petrecut alături de surorile sale în orășelul Concord din Massachusetts. Publicată la 30 septembrie 1868, cartea a avut un succes imediat, vânzându‑se în mai mult de 2 000 de exemplare. Urmarea a fost un al doilea volum (1869), care s‑a vândut într‑un tiraj de 13 000 de exemplare.

LOUISA MAY ALCOTT

TIP COPERTĂ:SOFTCOVER

AN APARIȚIE:2020

NUMĂR PAGINI:336

TRADUCERE:DIANA-MARIA MORGAN