Mici focuri pretutindeni mi-a ars în suflet și mi-a lăsat urme. Mă grăbisem cu etichetarea și după primele pagini am avut impresia că este o carte ce o pot încadra în genul young adult. Mă și vedeam trecând prin ea cu ușurință și eram gata pentru o lectură ușoară. S-a schimbat macazul, aproape pe nesimțite aș putea spune, și m-am văzut martora unor povești de viață atât de diferite, dar care m-au atras tocmai datorită contrastului dintre ele. Credeți că sunt total diferite? Sunt. Dar se întrepătrund cumva. Nu înțelegeți nimic din ce spun? Citiți cartea și o să ajungeți să îmi dați dreptate.
Mici focuri pretutindeni imortalizează diferite caractere, focalizează pe câte unul și ni-l aduce în lumină pentru a-i studia tușele și a-l înțelege. Per total, este o operă care m-a surprins în cel mai plăcut mod cu putință, chiar mai mult decât Tot ce nu ți-am spus, dar nu i-am prins de la început ”gustul”. Am mers mai departe și am adunat frânturile de informații, pe care autoarea ni le oferă în stilul ei unic, picătură cu picătură, și am privit totul în slow motion. Așa am avut impresia că este redat totul. Secvență după secvență, dezvăluire după dezvăluire. Rezultatul? Nu am mai putut lăsa cartea din mână și, la final, am simțit că eram goală pe dinăuntru, dar în același timp, mi-era inima plină de compasiune și de speranță.
Despre ce e vorba?
Vreau și nu vreau să vă spun. Aș altera toată frumusețea asta. E ca la filmul foto. Știți deja că, dacă îl scoateți în lumină îi faceți rău. Exact așa e cartea asta. Dacă v-aș dezvălui prea mult, i-aș strica echilibrul. Văzută acum, cartea poate fi ușor comparată cu un album fotografic. V-am înnebunit cu fotografia? De la carte mi se trage, Mia, un personaj feminin din roman, este artistă. Este fotograf. Ea nu doar imortalizează cadre, ea inventează povești în fotografii. Ea dă alt sens obiectelor, le pune grămadă laolaltă și dă naștere unui obiect unic.
Revenim… cartea poate fi comparată cu un album de fotografii. Aduni în el atâția oameni, fiecare cu povestea și dramele lui. Pe unii îi înțelegi, pe alții te lupți ca să o faci. Nu știi niciodată ce se ascunde dedesubt, nu cu adevărat. Pe unii îi privești cu admirație, pe alții cu compasiune. Altora nu le vezi focul ce le arde în interior. Îi mistuie, dar ei îl acoperă permanent, nu îi dau voie să izbucnească și să ardă viu.
”Toată viața învățase că, la fel ca focul, pasiunea era un lucru periculos. Fiindcă foarte ușor scăpa de sub control. Escalada zidurile și sărea peste șanțuri. Scânteile săreau ca puricii și se răspândeau la fel de repede; o simplă adiere putea purta tăciuni aprinși cale de kilometri. Mai bine să controlezi scânteia și s-o transmiți din generație în generație, ca pe o torță olimpică. Sau, poate, s-o veghezi cu grijă, ca pe o flacără veșnică: un memento al luminii și al binelui, care niciodată nu va transforma – nu va putea transforma – nimic în vâlvătaie. Atent controlat. Domesticit. Fericit în captivitate.”
Elena Richardson își făcuse o colivie. Colivia perfecțiunii. Înăbușise toată pasiunea din sufletul ei și se ghida după reguli și principii bine stabilite. Trasându-și viața cu atât de multă hotărâre, avea impresia că nimic nu poate să intervină în fericirea ei. O fericire care fusese umbrită numai de apariția celui de-al patrulea copil al său, Izzy, caracterul vulcanic din familia lor.
Locuia în Shaker Heights, conform planului său inițial, avea o familie frumoasă, o casă, un soț iubitor și dona sume generoase celor aflați în nevoie. Vedeți? Un echilibru perfect. O mască. Una pe care o purta din dorința de nu se lăsa mistuită de propriile gânduri. Lanțul perfecțiunii fusese întrerupt de Izzy care părea să moștenească focul ultimelor generații. Izzy era liberă, răzvrătită împotriva nedreptății și rebelă. Nu se încadra în niciun tipar. Familia ei o trata diferit, mama era veșnic nemulțumită și îi atrăgea tot timpul atenția. Izzy nu era diferită, Izzy striga după atenție și dragoste. După acceptare și după îmbrățișări.
Dorința Elenei omniprezentă de perfecțiune va fi cea care îi va semna sentința. Una care îi predă o lecție pe care nu o va uita niciodată și pe care, culmea, o primește de la o femeie cu o moralitate îndoielnică, după criteriile ei.
De cealaltă parte, avem libertatea, spirite nesubjugate de reguli. Oameni care trăiesc cu pasiune și care luptă pentru ceea ce iubesc. Mia era artistă și avea o fiică pe care o iubea nespus. Pearl era cea mai frumoasă creație a ei. Era un copil ascultător, nu ridica întrebări și nu cerea lămuriri. Acceptase că se mutau mereu datorită spiritului creativ al mamei sale și nu se împotrivise niciodată. Până când ajung în Shaker Heights, locul în care Pearl vede normalitatea din casa familiei Richardson și tânjește după locul căruia să îi spună acasă. Pearl începe să petreacă mai mult timp în casa acestora, pe când Izzy este fermecată de Mia și caută să stea mereu în preajma ei.
Nu îi înțelesesem egoismul Miei. Nu știam de ce nu se stabilea undeva de dragul fiicei sale, de ce îi oferea doar bancheta mașinii pe post de pat și mobilă găsită la marginea străzii în apartamentele închiriate ocazional. Elena mi-a oferit răspunsul. Nu acceptase prea ușor implicarea Miei în viața unor prieteni de familie și începe să facă săpături în trecutul acesteia. Voia să știe cine este Mia Warren cu adevărat, Mia cea de dincolo de fața aceea drăgălașă și calmă.
Nu numai că va afla, dar va ști că turnul perfecțiunii este pe cale să se dărâme. Viața lor era perfectă în aparență. Dedesubt, toți musteau de griji și de secrete. Mia este singura care reușește să îi redea exact așa cum sunt și le face cadou fiecăruia câte o fotografie. Surprinsese în ea latura predominantă și o redase lumii. Depindea de ei dacă o acceptau sau nu.
Mi-a plăcut tare mult acest roman! Este sensibil și spiritual. Defect și perfect. O călătorie în interiorul personajelor și o privire de ansamblu aruncată asupra deciziilor și motivelor care i-au împins spre luarea acelor decizii. Sunt tonuri diferite, cadre diferite, reunite toate într-o singură fotografie, una pe care nu o voi uita curând. Este o lectură pe care am resimțit-o până în cel mai fin por al sufletului meu. Vă recomand cartea! Citiți pe îndelete, vă va surprinde.
Despre carte:
Nume: Little fires everywhere
Pagini: 410
Traducere: Adriana Bădescu
Eu o citesc la moment, mai am un pic si o finalizez..imi place enorm romanul si neaparat intra in lista romanelor mele preferate.!
Eu o citesc la moment, mai am un pic si o finalizez..imi place enorm romanul si neaparat intra in lista romanelor mele preferate.!
Și mie mi-a plăcut mult, mult de tot!
[…] Mici focuri pretutindeni – Celeste Ng (recenzie) […]
Pare minunata cartea. Am pus-o si eu pe lista.
Este sensibila și scrisă bine. Ți-o recomand!
Se pare că s-au alineat planetele.. și chiar am nevoie de o carte care să mă ”sfâșie”. Pare perfectă! Am citit și Tot ce nu ți-am spus și mi-a plăcut, iar la aceasta.. sunt destul de curioasă după tot ce-ai scris, iar coperta mă fascinează!
Mie mi s-a părut mult mai buna decât prima carte a autoarei
Cumva..cred că asta e și normal, așa evoluează un autor, nu? 🙂
Mă bucur daca am reușit să te conving!
Îmi place cum suna. Parca mă tentează și pe mine sa o citesc. Mulțumesc pentru recomandare.
Ce prezentare frumoasa si sensibila. Imi place!
Îți mulțumesc! Este o carte care mi-a intrat în suflet!
O recenzie minunat, felicitări! <3 Așteptam impresia ta, îmi plăcuse coperta acestui roman.
Suna foarte interesant 🙂 ! Multumesc Anca pentru recomandare 🙂 🙂
Îți mulțumesc și eu! Este o carte interesanta!
Minunata recenzie, felicitari! <3
Îți mulțumesc mult!