Mici dezastre este o lectură apăsătoare. Mai ales dacă ești mamă și ai simțit măcar o singură dată că ai ajuns la capătul puterilor. Sarah Vaughan construiește tensiunea bucată cu bucată, rând cu rând. Deși ai impresia că autoarea stă chiar în mijlocul personajelor sale, realizezi că, de fapt, le dă acestora libertate și dreptul la replică. Nimeni nu este marioneta nimanui, nimeni nu trsează limite clare între domeniile de acitvitate. Femeie de carieră sau mamă full time? Familie sau viață socială? Strigăt de ajutor sau anxietate? Cum și când alegi? Există alegerea perfectă?
„Sarah Vaughan aceeași pricepere cu care a făcut-o în bestsellerul Anatomia unui scandal.“ Daily Mail
Nu este un drum ușor, nu este un subiect confortabil. E greu să menții echilibrul, să nu te simți apăsat de etichetele societății și de așteptările celorlalți. Și, în mijlocul a milioane de gânduri și a miilor de zâmbete false, stai tu, omul care nu se mai regăsește în propria viață.
Viața unei mame – mici lupte, mari mulțumiri
Viața unei mame este alcătuită din mici victorii, mici dezastre, mii de scutece, sute de compromisuri, multă dragoste, satisfacție, mulțumire și responsabilitate. Fără a dori să fiu catalogată drept feministă sau așa ceva, trebuie să spun că este mult mai greu să fii mamă decât să fii tată, chiar dacă ești unul pe deplin implicat în viața propriului copil. Mi se pare că mama renunță mult mai devreme la ceea ce își dorește pentru ea, mama se lasă întotdeauna pe locul doi, mama învață să simtă emoții care nu îi aparțin.
„Plin de adevăruri dureroase despre aspectele brutale ale maternității, acest thriller plin de forță are o intrigă deosebit de ingenioasă.“ Sunday Mirror
Da, există tați minunați și mame mai puțin dedicate. Dar există mame care ar trebui trecute în dreptul acestui cuvânt în dicționare. Mame care se pierd pe drum, mame care trăiesc doar pentru copii, mame care iubesc dincolo de orice putere și graniță a imaginației. Mame de la care doar se așteaptă, mame care nu sunt întrebate dacă au nevoie de pauză sau de ajutor. Mame care sunt reduse doar la a fi mame și atât.
Cea mai bună prietenă, cel mai cumplit coșmar
„Sarah Vaughan… s-a întors. Mici dezastre este un roman șocant, imposibil de lăsat din mână.” Observer
Dacă prietena ta se prezintă la urgențe cu bebelușa ei și începe să îți spună că micuța a vomitat și se simte rău, încerci să faci orice pentru a o ajuta. Mai ales că știi ce mamă devotată și panicoasă este. Dar dacă apar primele semne de întrebare? Dacă starea de rău are altă cauză și simți că ea și-ar fi putut pune copilul în pericol? O condamni sau o aperi? Păstrezi tăcerea sau o pui în fața faptului împlinit? Cauți o explicație sau nu o crezi capabilă și refuzi să crezi adevărul?
Liz, medic pediatru rezident, este un doctor pasionat și total implicat în propria-i carieră. Din fericire, putuse să se dedice meseriei sale. Deși devenise mamă și așa o cunoscuse și pe Jess, una dintre prietenele sale, Liz primise răgazul pentru a înflori și a crește pe scara profesională.
Era o mamă devotată, dar simțea că nu se putea compara cu Jess, mamă a trei copii, femeie complet dedicată meseriei de părinte. Liz pierduse multe momente, nu știa despre frustrările pe care o femeie casnică le poate acumula; nu era legată atât de profund de copiii săi și întâmpinase multe piedici din această cauză.
Liz – între datorie și prietenie
Liz nu se putea dedica acestui caz, codul etic i-o interzicea. Dar are datoria de a trage un prim semnal de alarmă, mai ales că șeful secției îi sufla în ceafă. Jess o adusese pe Betsey, micuța ei de doar zece luni, acuzând o stare de rău și un plâns incontrolabil. Dar, după un control de rutină, Liz descoperă o fractură craniană și o umflătură în spatele capului bebelușei.
Și mai grav este că Jess îi mărturisește lui Liz că micuța căzuse în urmă cu câteva ore. Speriată de diagnosticul stabilit și de confesiunea prietenei sale, Liz se vede prinsă între datorie și onoare. Cum să o acuze pe Jess, femeia care crescuse exemplar trei copii? Cum să povestească celor de la Asistența Socială că femeia pe care o adora nu era întocmai mama perfectă? Era Jess doar o victimă a aparențelor îndelung studiate? Era loc de greșeli în familia perfectă?
Jess – între depresie și anxietate
Jess mi-a stârnit un sentiment apăsător. Nu milă. Pentru că nu mereu mila este un sentiment pe care vreau să îl nutresc la adresa cuiva. Dar i-am simțit durerea, i-am simțit suferința și oboseala. O simt și o știu pe pielea mea.
Nici pentru faptul că ar putea fi vinovată de ceea ce i s-a întâmplat micuței nu am putut-o condamna. E crunt, e dureros, e greu de acceptat. Dar am înțeles că ar fi putut să își piardă controlul într-un moment de oboseală cronică. Da, nu e ușor de acceptat și de trecut peste asta. Dar nu vă grăbiți să o judecați. Era terminată, era depășită, obosită și neînțeleasă, singură, folosită. Și pierdută în propria viață.
Mici dezastre este o carte care poate trezi sau poate lăsa urme. Personal, aș fi vrut un pic altfel finalul. Nu știu. Un pic mai departe de coincidențe. S-a lăsat un pic la mâna destinului și nu știu dacă a fost varianta cea mai fericită. Tocmai de asta am și scăzut un pic din punctaj.
Mici dezastre este o lectură care vă stoarce emoțional. Călătorim prin viața lui Jess, prin copilăria lui Liz (parte la care s-ar fi putut renunța sau ar fi putut fi mai dezvoltată). Mi-a plăcut romanul și mă bucur că l-am citit. Aveam nevoie de o carte care să mă întoarcă pe toate părțile. Recomand!
Mici dezastre a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
