Mica dansatoare este povestea care m-a determinat să îmi doresc să știu mai multe despre Edgar Degas. Deși îmi place sculptura și cunoșteam câteva dintre creațiile sale, nu m-am întrebat niciodată cum a fost viața din spatele numelui, cum a fost omul Edgar Degas și care au fost compromisurile pe care le-a făcut pentru artă.

Desigur, Edgar Degas și balerina Marie van Goethem au existat în realitate, dar nu vă așteptați să găsiți întregul adevăr aici. Aceasta poate fi o variantă. Dacă Edgar Degas nu a dispărut niciodată din interesul celor din jur, despre viața și moartea lui Marie von Goethem nu se cunosc toate detaliile. Și, cumva, autoarea Melanie Leschallas aruncă acum întreaga atenție asupra micuțului „șoricel de operă”.

Mica dansatoare
Mica dansatoare

Mica dansatoare – o bucată de istorie

Editura Niculescu sărbătorește 30 de ani de lecturi minunate și ne-a adus nouă, cititorilor de cursă lungă, câteva titluri noi în colecțiile de ficțiune Noir și Rouge. M-am bucurat să văd alte titluri tentante, autori necunoscuți și povești care ne scot din zona de confort. Le găsiți la ei pe site și abia aștept să văd pe care mi-l recomandați!

„Dacă ar fi fost una dintre acele femei, dacă ar fi avut bani și un loc în societate, dacă ar fi fost vizibilă, dacă ar fi avut o voce, ar fi folosit-o ca să strige nedreptățile abătute asupra săracilor, ca să-i oblige pe burghezi să asculte, ca să-i facă să înțeleagă, să-i facă să le fie imposibil să-i mai ignore pe cei mai puțin norocoși decât ei sau să-i vadă ca fiind pitorești sau ca meritând soarta lor mizerabilă.”

Marie van Goethem este orice, dar numai un copil nu. Nici nu a avut vreo șansă la o copilărie normală. Anul 1871 este cunoscut pentru loviturile comunarzilor, pentru foamete, sărăcie și promiscuitate. În mijlocul acestor evenimente, greu de purtat și de umerii oamenilor mari, nimerește Marie. Când tatăl ei moare și sărăcia bate și mai dușmănos la ușă, Marie află că nici măcar literele fantastice din volumul ei preferat nu o pot salva de propriul destin.

Șoarece de operă – între sărăcie și plăcere

Indiferent de vârsta fragedă pe care o aveau, fetițele puteau ajunge și atunci în mijlocul celor mai nepotrivite situații. Cu o mamă cu mâini arse de leșie, săpun și rufe îndelung frecate, cu o soră care își vindea trupul și fura de la cine putea pentru a plăti chiria, cum ar fi putut Marie să nimerească într-un altfel de mediu?

Mama ei o duce la operă, acolo unde Marie putea face figurație pentru balet sau, cu puțin noroc, putea fi aleasă de unul dintre bărbații potenți financiar. Existau bărbați care plăteau abonament pentru a veni și a admira micuții soricei de operă în timp ce aceștia se antrenau. Măcinată de foame și de gânduri amare, Marie se vede aruncată de soartă dintr-o alegere greșită în alta și am avut impresia că mereu calcă pe marginea prăpastiei.

Șansa pentru o viață mai bună vine atunci când Edgar Degas, un artist încă necunoscut, îi cere lui Marie să pozeze pentru el. Acesta dorea să șocheze publicul prin creații nemaiîntâlnite și recurge la ceea ce era în vogă atunci: figuri de ceară realiste cu păr adevărat și haine reale. Asta mi-a adus aminte un pic de povestea din Fabrica de păpuși, apărut la Editura Art. Aceeași obsesie, aceeași dorință nebună de a crea ceva unic și greu de uitat.

Marie – între dorință și destin

Viața de la operă ajunsese să o supere pe Marie. Era greu să îți contorsionezi trupul atunci când foamea abia te lăsa să pășești. Bine că avea ședințele din atelierul lui Degas. Acolo, micuța Marie simțea că putea fi văzută cu adevărat. Dar află curând că artistul era la fel de legat la ochi. Marie exista numai pentru a-l ajuta să o creeze pe Mica dansatoare, în vârstă de paisprezece ani.

Confuză și cu inima făcută bucăți, Marie ajunge să trăiască un alt vis. Pentru că știa cât de importantă fusese mișcarea comunarzilor pentru tatăl ei, Marie se avântă în mijlocul oamenilor care luptau pentru cauza Comunei. Iluzia unei vieți mai bune nu-i dădea pace și nu voia absolut deloc să aibă aceeași soartă cu cea a femeilor din familia sa.

Mica dansatoare – legătura dintre Marie și Edgar Degas

Mi-a plăcut povestea. Am simțit că fac parte din decor, că pot urmări întocmai trăirea, patima și dorința lui Marie. Dar și foamea de creație a lui Degas. Deși nu au același rol și același parcurs, amândoi mi-au dat impresia că au fost niste suflete neînțelese, măcinate de griji și dorințe pătimașe.

„După ce vei citi această carte, nu te vei mai uita niciodată la sculptura lui Edgar Degas ca până acum.” – DAVID SHRIGLEY

Povestea are o doză aparte de dorință și amărăciune și asta o face foarte interesantă, indiferent dacă sunteți pasionați sau nu de artă sau sculptură.

Mica dansatoare a apărut la Editura Niculescu și poate fi comandată de aici.

Autor: Melanie Leschallas

Pagini: 312

An aparitie: 2022

Recomandare vârstă: Adulți

Traducere: Adina Pintea

Lasă un răspuns