Merele nu cad niciodată este cel mai nou roman scris de Liane Moriarty. A apărut la noi în țară la Editura Trei și abia așteptam să ajungă și la mine acasă. Romanul ne promite o poveste despre căsnicie, frați de sânge și despre cum oamenii pe care îi iubim cel mai mult ne pot răni cel mai tare. Și ne-a oferit asta, în mare parte. Numai că, acțiunea, din punctul meu de vedere, a lipsit și doza mică de suspans a fost întinsă pe mult prea multe pagini.
„Moriarty spune o poveste grozavă, își înțelege personajele și îi pasă de ele. Cititorii care au ținut pasul cu cărțile ei vor adora Merele nu cad niciodată, iar cei care tocmai o descoperă îi vor căuta titlurile anterioare, după ce vor savura această poveste proaspătă și suculentă.” – The Washington Post
Tare mult mi-am dorit o nouă poveste scrisă de Liane Moriarty. Istoriile sale sunt mereu pline de suspans, de răsturnari de situație și de scântei cu impact psihologic. Liane Moriarty sondează adâncimile minții umane, creionează caractere și se folosește întotdeauna de situații pe care ajungi să le percepi ca fiind posibile. Personajele sale par autentice, desprinse din viața cotidiană, prietenoase și extrem de sincere. Însă există mereu, absolut mereu, lucruri pe care personajele le țin ascunse de noi. Când măștile cad și povara adevărului devine prea greu de dus, mărturisirile șochează și schimbă complet păreri și perspective.
Merele nu cad niciodată… departe de trunchi
Aș spune că „merele” din cazul nostru (a se citi copiii familiei Delaney) au căzut și nu prea departe de trunchi. Deși nu moștenesc toți pasiunea pentru tenis a părinților, nu duc afacerea familiei mai departe și nici nu au câștigat vreun titlu important, copiii familiei Delaney moștenesc firea ascunsă și bătăioasă a părinților lor. Sunt toți ambițioși și își caută cu înverșunare locul în viață.
Pentru că nu au putut îndeplini visurile legate de tenis, am avut impresia că fiecare copil în parte caută o cale să-și impresioneze părinții. Au cu toții mici traume de cărat, frustrări și adevăruri dureroase pe care le mai vor un pic păstrate. Poate că ar fi rămas multe dintre ele nedezvăluite, însă dispariția lui Joy Delaney le răstoarnă complet viețile tuturor și adevărul își găsește calea spre lumină.
„Moriarty își dă măsura talentului său. Niciun indiciu nu este lăsat deoparte, nici măcar în ultimul capitol, care te ține cu sufletul la gură.” – Booklist
Tenis, dileme și probleme
Joy Delaney este dată dispărută de soțul său și de cei patru copii ai lor. Când polițiștii întreabă despre ultimele zile ale femeii dispărute, adevărul își scoate la iveală rădăcinile adânc implantate în sânul acestei familii. Problemele lor începuseră încă din urmă cu un an și un pic, atunci când o tânără speriată, plină de sânge și rănită bătuse la ușa soților Delaney.
Savannah, tânăra de care vă spuneam mai sus, își face loc în sânul familiei și parcă devine mult prea apropiată de bătrânii soți Delaney. Le oferă atenția pe care copiii lor nu le-o mai acorda, le anticipează nevoile, le umple golurile. Joy Delaney o considera pe Savannah un fel de înger păzitor, care o scutea de unele îndatoriri pe care nu le dorea sub nicio formă. În schimb, Brooke, Amy, Logan și Troy – cei patru copii ai familiei – nu sunt atât de deschiși și de prietenoși cu Savannah. O bănuiesc de intenții ascunse, de scenarii murdare și de minciună. Și nu se înșeală deloc. Savannah nu este cine spune că este, intențiile sale nu sunt toate sincere. Dar sigur nu i-ar fi putut face rău lui Joy. Avea și ea o limită.
Merele nu cad niciodată – secrete, minciuni, trădare
Faptul că Liane Moriarty a ales să alterneze planurile temporale nu a făcut decât să crească și mai mult suspansul. După fiecare indiciu nou te vedeai nevoit să îți reconsideri poziția, să lansezi noi ipoteze și să cauți alte motive pentru care oamenii ar putea să-și facă rău unul altuia. Dacă ar fi fost un pic mai scurtă, din punctul meu de vedere, povestea ar fi putut să își păstreze și mai bine farmecul. Nu aveai timp să lași gândurile să alerge printre ipoteze, nu aveai timp să numeri toate coincidențele întâlnite de-a lungul poveștii.
Accentul este pus pe personaje și pe acțiunile lor, însă coincidențele m-au disperat continuu. Prea multe situații, prea multe ocazii, prea multe concluzii demne de un scenariu de noaptea minții. Nu știu cum o să vedeți voi lucrurile, dar eu nu mai vreau cazuri anchetate de polițiștii din această poveste. Atât de lipsiți de intuiție, atât de lipsiți de strălucire, atât de anoști…
Merele nu cad niciodată – adevărul iese întotdeauna la iveală
Acum o să vă spun ceva ce mă amuză la momentul actual, dar nu m-ar fi amuzat deloc acum câteva zile. E clar, povestea nu îți lasă loc de finaluri bombastice. Numai dacă vrei să debusolezi și să șochezi complet cititorul. Sunt clare de la început direcțiile în care o poate apuca deznodământul și nu-ți rămâne decât să aștepți și să te asiguri că ai avut dreptate. Eu aveam deja câteva supoziții și voiam să văd dacă am fost pe aproape. Am fost. Am ghicit. Dar așa tare m-am supărat la final, așa încărcată m-am simțit. Am fost supărată că nu am primit o doză șoc la final. Așteptam cevaul ăla care să resusciteze întregul parcurs, care să mă facă să spun „wow, așa ceva!!”
Mda, nu a fost să fie de data asta. Partea psihologică, traumele, așteptările fixate de alții pe umerii noștri, luptele pe care le ducem să-i impresionăm pe alții, luptele cu viața și societatea. Astea au fost foarte bine puse în lumină. Acțiunea a fost cea care mi-a lăsat în gust amărui.
Merele nu cad niciodată a apărut la Editura Trei și poate fi comandată de aici.
Merele nu cad niciodată
Autor: Liane Moriarty
Nr. de pagini: 608
Titlu original: Apples Never Fall
Limba originală: engleză
Traducere de Monica Vlad
Anul apariției: 2023
