Memoriile unei reptile este cartea în jurul căreia ne concentrăm atenția în cadrul celui mai nou blogtour. Și trebuie să vă mărturisesc două lucruri: nu mă așteptam să îmi placă și am citit cartea numai cu supracoperta scoasă. Nu îmi plac deloc șerpii și am simțit fiori numai când am pus-o pentru a fotografia exemplarul meu.
Și trebuie să vă mai spun și că am avut impresia, pentru câteva ore, că Nero este in preajma mea. Orice sunet, orice umbră, orice atingere mă ducea cu gândul la Nero, șarpele adoptat de Liv și crescut cu dragoste.
„Original, inteligent, tandru și înspăimântător.” – Chris Whitaker
Memoriile unei reptile
Să nu credeți că veți citi câteva istorioare povestite de vreun șerpișor drăgălaș. Deși Silje O. Ulstein îl transformă pe Nero într-un personaj veritabil și are grijă să strecoare și „gândurile” acestuia, vă asigur eu că povestea este cât se poate de umană, întunecată și răzbunătoare.
Dacă e să dăm șarpelui ce e al șarpelui, povestea asta este diferită de altele tocmai pentru ca Nero participă la fiecare acțiune, își joacă rolul și cucerește inimi cu sâsâitul lui. Deși paragrafele cu Nero în rol de pion principal sunt absolut înfiorătoare (atenție celor mai slabi de înger!), m-am trezit prinsă în poveste, incapabilă să mă mișc sau să respir mai zgomotos. De parcă teama ieșea din paginile cărții și se insinua în fiecare por al pielii mele.
Totul se rezumă în cartea asta la o vânătoare. Nero dorește să își prindă prada, trecutul dorește să îi prindă pe cei care crezuseră că pot scăpa nevinovați, polițiștii vor să îi găsească pe cei care ar fi putut răpi o fetiță nevinovată. Un cerc vicios alimentat de decizii greșite, teamă, inconștiență, durere și pierdere. Un terariu uriaș în care prădătorii și prada conviețuiesc laolaltă și cineva mai scutură din când în când toate lucrurile.
O poveste originală
Ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea asta, pe lângă povestea care a urmărit parcă exact punctele tari pe care eu le caut întotdeauna, a fost modul mozaicat în care autoarea a ales să nu-i prezinte pe cei implicați. Îmi place mult când povestea ne este prezentată din prisma celor implicați. Mi se pare că îi pot cunoaște mai bine, că profilul fiecăruia este clar și că rolul este mult mai bine conturat.
Nu am avut un personaj preferat, dar am simțit empatie pentru fiecare. Ar fi fost mai ușor să îi judec, să adun toate aparențele într-un buchet și să lansez acuzații. Deciziile lor au fost luate în momentele de vulnerabilitate, atunci când rănile rămâneau fara bandaje și nu reușeau să se mai cicatrizeze în scurt timp.
Știți că eu mă laud mereu atunci când reușesc să îmi dau seama de modul în care vor evolua lucrurile. De data aceasta, poate din cauza lui Nero sau poate de spaimă, am mers mereu pe alături. Autoarea a surprins, a răsturnat lucrurile și le-a complicat fix la momentul potrivit. Nu aș fi zis că este un roman de debut. A stăpânit foarte bine elementele și a jonglat exemplar cu ele.
Victime, decizii, alegeri
O mamă cuprinsă de un episod depresiv și de sentimentul de neputință, aproape de un burn out psihic, își lasă fiica singură într-un mall. Ieșiseră împreună la cumpărături tocmai pentru a-și reface relația mamă-fiică, dar se pare că nu făceau decât să calce pe gheața subțire. Când Mariam refuză să îi cumpere o revistă pe care o consideră inadecvată, micuța Iben dispare.
Convinsă fiind că Iben plecase pe jos acasă, Mariam pleacă și conduce pentru câteva ore bune. Își dorea să plece departe de responsabilități, de rolul de mamă și de castelul de minciuni pe care-l construise în jurul tuturor.
Când revine acasă și află că Iben nu se întorsese deloc acasă, Mariam este cuprinsă de teamă și de remușcări. Cum de putuse să stea așa relaxată? Cum de nu se întorsese imediat acasă? Și cea mai importantă întrebare: care din dușmanii ei o luase pe Iben?
Memoriile unei reptile
„Măcar șerpii sunt sinceri, mi-a fulgerat prin minte. Ei nu încercau să-și mascheze acțiunile, lansându-se în cuvântări despre morală. Noi oamenii avem talentul de a vorbi acum despre bine și rău pentru ca in următoarea secundă să păcătuim și să contrazicem tot ceea ce tocmai am afirmat. Omul e o specie capabilă să ridice pereți de lemn sau de piatră în jurul său și al așa-numitelor nelegiuiri.”
Pentru a înțelege cu adevărat faptele din prezent trebuie neapărat să facem niște salturi în trecut. Personajele sunt altele, dar vulnerabilitățile și defectele sunt aceleași.
Facem cunoștință cu Liv, cea care îl iubește cel mai mult pe Nero și cea care și l-a dorit cel mai tare. Numai Liv și-l dorea altfel decât colegii săi de apartament. Se simțea una cu Nero și își dorea să aibă aceleași instincte și același mod de a-i ataca pe cei care nu-i înțelegeau tăcerile și zidurile de protecție ridicate.
Liv ascundea un trecut înfiorător, un trecut care nu înceta să o rănească. Refuza să lase legăturile să se reînnoade și voia să fie stăpâna propriei vieți. Dar nu era un lucru ușor de făcut. Trecutul continua să îi bată la ușă și nu era pregătită pentru el.
Memoriile unei reptile – de citit
Ce legătură este între cele două planuri? Ce leagă cele două povești? Aflați doar dacă citiți cartea. Să vă așteptați la o lectură palpitantă, înfiorătoare și cu accente dureroase.
Dacă sunteți curioși, veți găsi și alte păreri pe site-ul colegilor mei: Cărțile mele și alți demoni; Literatura pe tocuri; Citește-mi-l; Ciobanul de azi; Falled; Biblioteca lui Liviu; Analogii, Antologii.
Cartea a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărată de aici.
Titlu original: Krypdyrmemoarer
Traducător: Mădălina Udrescu
Anul apariției: 2022
Nr. pagini: 432
[…] Anca și cărțile.ro […]