Sunt mândră când văd că literatura română contemporană începe să capete contur și să crească tot mai mult. Sunt și mai mândră când dau peste oameni care își doresc să scrie, oameni care aștern cuvintele cu o pasiune infinită și cu dorința de a contura personaje remarcabile și povești fantastice. Roberta Adriana este un nume de ținut minte. Are talent și pasiune, știe să își aleagă cuvintele și știu că vom mai auzi de ea pe viitor. Ar fi păcat dacă s-ar lăsa de scris.

Mafia a fost și va rămâne un subiect sensibil și greu de abordat. O lume dominată de acte de răzbunare, de clanuri rivale și de orgoliu masculin alimentat de dorința de supremație. O combinație periculoasă, una din care nu scapă nimeni. Sau dacă o face, nu va trăi pentru a povesti. Când vine vorba de un clan mafiot nu se aplică zicala: „scapă cine poate” ci, mai degrabă: „poți fugi, da nu te poți ascunde”.

1257149.jpg 

Roberta Ariana și-a ales un subiect controversat. Unul în care domină moartea, teroarea și afacerile ilicite. Poveștile care au fost țesute în jurul clanurilor mafiote și a capilor lor sunt legendare și am auzit cu toții despre ele. Autoarea ne prezintă chiar la începutul cărții câteva date reale, date care au rolul de a ne reîmprospăta memoria și de a ne ajuta să pătrundem mai bine în lumea pe care o va construi în paginile următoare. 

*** Stefano Allegri făcuse parte din Mafie. Îi cunoștea secretele, cotloanele întunecate și știa că oamenii alături de care luptase până mai ieri, aveau să devină călăii lui de astăzi. Asta nu însemna că va renunța la viața lui, nu așa ușor, nu când tocmai aflase că iubita lui îi va dărui un copil. Trecutul lui dur nu îi permite să vadă vestea despre copil ca o bucurie. Copilul avea să fie un mijloc de constrângere sau o victimă colaterală. Nu putea să permită asta. 

Constituită din momente de „atunci” și „acum”, povestea lui Stefano este una plină de aventură și violență. Prea multă acțiune, aș spune; prea multă  acțiune pentru un număr atât de mic de pagini. Dacă la început povestea se contura frumos, spre final am avut impresia că sunt la o cursă contra cronometru: răpiri, evadări, planuri și un mare bum la final. Nu am o problemă cu finalul, îl înțeleg, dar aș fi preferat mai multă atenție la modul în care este construită acțiunea. Deși stau bine la capitolul imaginație, nu m-am putut conecta deloc cu personajele, nu le-am vizualizat. Deși Roberta își alege bine cuvintele și are grijă să introducă stările personajelor, pe ici, pe colo, nu la fel stă treabă când vine vorba de trăsăturile lor (nu este un aspect atât de important, dar pentru mine contează foarte mult legătura pe care o pot stabili cu un personaje, simt că îi pătrund altfel lumea).

Este o poveste plină de detalii, unele rămân în aer (mi-ar fi plăcut să fie mult mai clar motivul pentru care Stefano a ieșit din Mafie); o poveste care pune accent pe dragostea dintre frați, onoare și dreptate. 

Roberta Ariana a reușit să scrie o carte bună sau destul de bună pentru un debut literar, carte pentru care o felicit din toată inima! Sper să accepte ceea ce am scris și să învețe pe viitor din ce i-am spus noi, cititorii ei. 

Despre carte:
An aparitie: 2018
Autor: Roberta Ariana
Categoria: Literatura Romana
Editie: Necartonata
Editura: LIBRIS EDITORIAL
Nr. pagini: 170
 

18 COMENTARII

  1. Abordare acestui subiect mi se pare plină de curaj, din cauză că subiectul reprezintă una din realităţile noastre și, tot odată, cred că acest subiect puternic o va centra în atenția cititorilor.

  2. Frumoasa recenzia Anca!
    O carte frumos scrisă, e clar ca Roberta are talent. As fi vrut ceva mai multe detalii pe alocuri, deci sunt de acord cu tine in privința asta.
    Și da, cred ca pe viitor, ne va încânta cu cărți din ce în ce mai bune!

  3. Si mie imi place cand vad noi si noi autori landandu-se pe piata cartii din Romania. Mai ales cu astfel de subiecte. Sper sa mai gasesc stoc in vreo 2 saptamani, si eu vreau sa o citesc, dar n-am avut noroc cu comanda.

Lasă un răspuns