Maestrul minciunii, romanul scris de Nicholas Searle, se bucură acum și de o ecranizare de excepție. Nu mă număr printre cei care au văzut filmul. Aleg întotdeauna să citesc mai întâi cartea, dacă este apărută la noi sau în curs de apariție.
Maestrul minciunii mă aștepta încă de la Gaudeamus să îl descopăr. Inițial, sinceră să fiu, alesesem altă carte. Bine, adusesem vreo trei lângă mine. Le răsfoiam, citeam primele pagini, numa-numa să găsesc ceva care să mă determine să aleg o nouă lectură. Și am avut o revelație. Maestrul minciunii. O, da! Trebuie să o citesc. Deja simțeam cum începe sângele să clocotească. Numai romanele polițiste au puterea asta asupra mea.
Maestrul minciunii – jocul de-a șoarecele și pisica
Zilele astea se pare că au fost predestinate romanelor cu mincinoși și confesiunile acestora. Deși te identifici cu personajul principal un pic (cine nu a mințit măcar o singură dată în viață?), te vei lupta cu acesta, cel mai probabil, ca și mine. Un om trecut de optzeci de ani, mincinos notoriu, care refuză să își trăiască ultimele zile ale sale în liniște. Și nu că nu tânjește după un pat cald, o destinație însorită sau o mâncare bună. Roy s-a obișnuit să fure, să aibă bani și vrea din ce în ce mai mulți.
Sincer vă spun, la început am crezut că este un personaj tânăr deghizat într-un bătrân neputincios. Apoi mi-am imaginat că va vrea domnul în cauză să își facă nu știu ce operații estetice. Nu că astea l-ar fi scutit de amenințarea morții din cauze naturale. Sștiu că un escroc rămâne escroc toată viața, dar nici chiar vârsta nu îl poate motiva să se bucure de ultimele sale zile?
Primele pagini au fost asezonate cu replici amuzante și îmi imaginam deja că Roy îmi va fi drag, în ciuda tuturor defectelor sale. Dar nu a fost așa. Acelea au fost singurele pagini pe care le-am citit fără să îmi încrețesc fruntea și fără să strâmb din nas. Pentru că am vrut să fiu surprinsă, nu am mai citit descrierea cărții și nici alte informații. Capitolul următor l-am privit ca pe o explicație pentru caracterul lui Roy. Dar pe măsură ce am urmat incursiunea în trecutul lui Roy, am realizat că nu mai înțeleg nimic și aveam deodată mult prea multe fire libere, fire care nu păreau să ducă într-un punct comun.
Minciună și trădare
Și mi-am amintit. Povestea asta nu urmează un curs firesc. Este o poveste spusă de la sfârșit către început și asta mi-a îngreunat teribil lectura. Da, poate fi un plus dacă ai obiceiul de a despica firul în patru și de a căuta informații despre presupuse fapte. Dar este și obositor. Totul vine peste tine ca o avalanșă, informații bolovănoase și greu de așezat în imaginea de ansamblu.
„Captivant […]. În egală măsură roman polițist și studiu de personaj, povestea în sine este o păcăleală elegant structurată. Ritmul este aproape deliberat înnebunitor, cu detalii despre personaje și faptele lor bine strunite, dar cititorii răbdători vor fi răsplătiți cu întorsături de situație năucitoare și un deznodământ mai mult decât mulțumitor.” — Publishers Weekly
Te gândești la carte pe măsură ce o citești. Dar cel mai mult te gândești la ea după ce o termini. Ai toate informațiile și începi să o iei invers pe firul poveștii. Da, se face lumină la final și înțelegi și motivația personajelor și personalitățile acestora. Dar eu am avut impresia că lumina a venit, orbitoare și puternică, mult prea târziu. Am orbecăit, am plutit în necunoscut. Un labirint al unei vieți în care totul este posibil. Trădare, minciună, compromisuri, evaziune și escrocherie.
Lui Roy i-am dibuit repede obiceiurile, dar și Betty era mânată de aceleași porniri? Ce motive avea femeia?
Maestrul minciunii – dragoste sau răzbunare?
Roy este un escroc cu ștate vechi. Lovitură după lovitură, Roy și-a asigurat o bătrânețe liniștită și un loc pe lista mincinoșilor. Locuia acum în Marea Britanie și căuta iubita perfectă pe internet. Nu toată lumea putea aspira la acest rol. Roy plănuia să găsească o iubită bogată, să o îmbrobodească și să fugă cu averea ei. Așa-i că și pe voi vă face să zâmbiți acest plan? Și nu pentru că e drăguț. Ci pentru că vă aduceți subit aminte că Roy are optzeci de ani.
Roy nu este deloc un bătrânel simpatic. Dar găsește o doamna simpatică, pe numele ei Betty. Se mută rapid cu femeia în casa acesteia și se pare că a tras lozul câștigător. Betty îi suportă toate toanele, este mereu pregătită să îi facă pe plac și joacă perfect rolul de parteneră de viață. Doar că aflăm repede că Betty are și ea planurile ei în legătură cu Roy. Nu îl primise în viața ei în mod întâmplător. Știa foarte bine pe cine alege. Singurele necunsocute rămân motivele ei. Pe Betty nu o „descifrăm” atât de repede. Mai ales pentru că autorul nu ne oferă ajutor și în cazul ei.
Povestea lui Roy ajunge până în anul 1938. Lăsăm confortul zilelor noastre pentru nopțile pline de împușcături și evacuări. Evrei, naziști, deportări, război. Perioade greu încercate, momente de cotitură în viața lui Roy. Această parte a fost preferata mea și m-am gândit cum ar fi fost povestea dacă autorul ar fi început de aici. Poate că ar fi fost mult mai ușor de înțeles.
Sunt curioasă să descopăr și alte păreri în legătură cu cartea. O recomand iubitorilor de romane polițiste și celor care vor o poveste atipică.
Descriere:
POVESTE SPUSĂ DE LA SFÂRȘIT CĂTRE ÎNCEPUT. UN BĂRBAT CARE A MINȚIT DE CÂND SE ȘTIE.
Roy, un escroc cu experiență care locuiește într-un orășel din Marea Britanie, plănuiește să dea o lovitură de maestru. Urmează să întâlnească și să farmece o văduvă frumoasă. Aproape peste noapte se va muta în somptuoasa locuință a femeii și împreună vor începe să ducă o viață de pensionari aparent tihnită: seri liniștite în fața televizorului, câte o vacanță la Berlin. Apoi el se va face nevăzut cu averea iubitei.
O poveste captivantă și plină de suspans care începe în prezent și ajunge cu 50 de ani în urmă. Acest debut de neuitat are ceva din farmecul obsedant al romanului „Ispășire”, căci desăvârșita sa încrengătură de minciuni, secrete și trădări va duce către un deznodământ bulversant.
Maestrul minciunii a apărut la Leda Edge și poate fi cumpărat de aici.
[…] spori de mucegai și mâzgă, un creier care controlează patru corpuri (o chestie genială) invadează lumea pe care o știu eu… Sigur îmi eva fi mult mai greu să asimilez totul, să procesez […]
Ufff, incitant! Am avut senzația ca m-am uitat la un film citind recenzia.
Astept cu nerabdare un top al cartilor 2019