Mă doare sufletul de neiubire
E trist și plânge și îl doare.
Mă doare inima de nerostire
Și-ar vrea să urle cât mai tare.
Mă doare lacrima din ochi
Și corpul de neîmbrățișare.
Mă dor durerile mai vechi
Și simt în mine un gol mare.
Mă dor cuvintele nespuse
Mă dor tristețile mai reci
Mă dor certurile apuse
Când vii și pleci și vii și pleci.
Mă doare vorba ta răstită
Mă doare țipătul tău mut
Te strigă inima mea, țipă
Dar ești plecat prea de demult.
Mă doare și aș vrea să știi
Durerea naște doar durere
Aș vrea să poți din nou să fii
Și condamnare și plăcere.
O poezie frumoasa care transimte atatea sentimente frumoase. Felicitari!
Îți mulțumesc!
Cât de frumos și de sensibil! Felicitări! <3
Îți mulțumesc mult!
Sa compui in continuare! Sa nu renunți!
Sper! Îmi e dor de poezie.
Frumoase versuri.
Vă mulțumesc!
Pentru poezie este necesara o anumita stare de spirit… pe mine ma loveste din cand in cand inspiratia, numai cand vrea ea. Spor!
Cat ma bucur cand vad exprimare poetica! Frumoase versuri, Anca!
Cat de frumos!