Lupanarul – o poveste scrisă modern, cu termeni actuali și accente feminine, care vorbește despre vremuri de demult, sclavie și femei abuzate.
„O poveste fascinantă, bogată în detalii, despre curaj și solidaritatea între femei, pe care fanii romanului lui Pat Barker, Tăcerea femeilor, o vor adora.” – Red
Nu o să vă mint, mi-a plăcut mult descrierea cărții și am vrut neapărat să o am în bibliotecă. Dar m-am temut teribil de termenii pe care aș fi putut să-i întâlnesc de-a lungul lecturii. Nu sunt o persoană pudică, dar nu-mi place limbajul licențios în cărți. Nu vreți să mă vedeți pe mine la volan, vă asigur! (și sunt sigură că unii or să mă acuze acum de ipocrizie). Dar nu suport să văd în cărți cuvinte licențioase, expresii care mă indispun și îmi dau o stare de agitație. De data asta nu am avut probleme cu limbajul. A fost justificat și a fost de acolo, din lumea aia plină de păcate, vicii și sex.
De ce am simțit nevoia să încep cu acest aspect? Pentru că sunt oameni care mă cunosc și care știu că exista posibilitatea ca eu să nu mă simt comod sau să nu duc lectura la final. Și pentru că vreau să îi rog pe cei mai puțin pregătiți pentru un limbaj dur, cu tente licențioase, să vadă dincolo de el și să înțeleagă nucleul format din visuri, dorințe, planuri și abuzuri; nucleul ăla creat între femeile care sufereau, se vindeau și încercau să supraviețuiască în lumea dominată de bărbați.
Lupanarul – femei abuzate și bărbați slabi
Autoarea a ales să plaseze acțiunea romanul său pe străzile din Pompeii, în anul 74. Și m-am întrebat de ce nu are termeni mai vechi, mai potriviți pentru vremurile respective. În afara de numele personajelor și alte câteva particularități, ai fi tentat să crezi că povestea asta se întâmplă mult mai aproape de tine, mult mai în timpurile tale.
Poate că asta a și fost ideea autoarei. Traficul de carne vie nu a luat sfârșit, cea mai veche meserie din lume încă se practică și bărbații încă mai plătesc pentru servicii sexuale. Femeile încă sunt înjosite la nivel de marfă sau de mijloc rapid de îmbogățire, sunt bătute, torturate, răpite și obligate să își vândă trupurile. Iar povestea acestor femei a săpat o urmă adâncă în sufletul meu. Neputință, furie, revoltă, tristețe, milă. Toate amestecate și adunate într-un buchet amplu de trăiri, senzații și emoții.
Viața între lumini și umbre
Amara este puternică. Și așa sunt mai toate femeile care își vând trupul pentru a umple tașca lui Felix. Sălașul Lupului era locul unde bărbații plăteau pentru a petrece câteva minute în odăi care miroseau a mosc, a sex și a transpirație de bărbați cuprinși de pofte carnale.
