Luminile pierdute din St. Kilda este un roman plin de emoție, melancolie și dragoste. Dincolo de povestea tandră, dar dureroasă pe alocuri, acest roman mai are un farmec aparte: surprinde frumusețea și vitregia vieții de pe insula care aparține Scoției.

Sunt născută toamnă și poate de asta am o fire capricioasă. Și nu mă refer aici numai la partea literară. Pentru că ne-am adunat să discutăm despre cărți, după puterea noatră de înțelegere și cu propriile „site” de filtrare, aș dori să rămân în sfera literelor și să spun că mă înțeleg pe mine. În sfârșit! Am observat că toamna se întrezăresc doar două căi literare: fie am nevoie de adrenalină și aleg thriller, fie am nevoie de povești calde și aleg dramele sau romance-ul. Luminile pierdute din St. Kilda

Luminile pierdute din St. Kilda

Luminile pierdute din St. Kilda – Speranța regăsirii – realitate sau iluzie?

Aveam nevoie de o carte în care să îmi las sufletul să se încălzească și să se liniștească. Citisem descrierea acestei cărți și îmi rămăsese în minte. Știam că nu va fi exact drumul pe care aveam nevoie să îl parcurg, dar speram la un final blând, încununat de raze blânde, dragoste și speranță.

Pentru ca o poveste să rămână vie în mintea mea, indiferent de cât de multe aș citi, are nevoie doar de câteva lucruri: emoție, culoare locală, personaje putenice și un subiect pe măsură. Parcă am descris mare parte din cărți, nu-i așa? Da, dar sunt și cărți care strălucesc doar prin final sau cărți care cresc treptat în intensitate pentru a se stinge brusc.

Mă temeam de faptul că autoarea nu va avea suficient timp pentru a aborda toate planurile. Mă gândeam că personajele vor fi slab conturate, că se va grăbi spre punctul culminant sau că va vorbi un pic despre locație și cam atât. Dar nu a fost așa, să știți. Da, sunt sigură că mai putea întinde un pic povestea, că mai putea strecura detalii sau clipe petrecute în compania personajelor. Dar a avut suficient timp pentru fiecare element adăugat pe parcursul poveștii, a oferit fiecăruia spațiul și atenția de care avea nevoie pentru a înflori.

A fost timp pentru istoria și descrierile vieții de pe insulă, a fost timp pentru cunoaștere, prietenie, dragoste și suferință. Și, odată ce acest aspect mi-a fost clar, mi-am dat toate așteptările și întrebările la o parte, mi-am pregătit un ceai aromat și m-am bucurat de călătorie.

Viața de pe insulă – lupta pentru supraviețuire

Viața de pe insulă nu este deloc una ușoară. Bătută de valuri puternice și vânturi aspre, insula nu poate oferi o viață îndestulată locuitorilor săi. Depindeau de ajutoarele primite din afara insulei și proviziile erau raționalizate strict. Ajutoarele veneau rar și aproape niciodată la timp, dar insula răsuna de bucurie atunci când valurile morții nu înghițeau viața și liniștea insulei.

Deși viața lor era una grea și apăsătoare, locuitorii mi-au lăsat impresia că au învățat să se supună destinului și să se mulțumească cu puținul lor. Unii au încercat să plece. Se iveau șanse atunci când vapoarele acostau pe țărmul insulei. Dar dincolo de apă era o lume mare, o lume pe care ei nu o cunoșteau și nu erau siguri că o puteau înțelege. Aici, pe malurile stâncoase și abrupte, prindeau cu mâinile goale păsări. Asigurau astfel provizii pentru întreaga comunitate și se rugau să fie suficiente. Carnea sărată le amărâse sufletul, dar supraviețuiau și asta era de ajuns. Dar ce ar face un insular acolo unde nu păsările constituiau masa principală? Cum s-ar agăța cu mâinile goale de stâncile unei vieți diferite și necunoscute?

Și în mijlocul acestor vitregii, dincolo de orice minusuri și preconcepții, există iubire și iluzia unei fericiri în doi. Numai că, îm timp ce Chrissie are inima dăruită altcuiva, Fred Lawson se îndrăgostește de frumoasa insulară. Și dragostea pentru ea este cea care îl menține în viață. Chipul ei devine farul care îi arată calea spre casă și eforturile lui de a scăpa din iad sunt toate datorate ei.

Chipul tău mi-a fost alături în războiul din Franța. Tu m-ai susținut când, flămânzi și nedormiți de multe nopți, ne retrageam luptând spre coasta Normandiei.

Luminile pierdute din St. Kilda – speranța regăsirii

În 1940, capturat în spatele liniilor inamice în Franța, Fred Lawson are un singur gând: să se reîntoarcă la Chrissie. Evadează și se roagă ca ea să îl aștepte. Numai că, pericolului al cărui arhitect fusese chiar el, i se alătură o veste devastatoare: St. Kilda fusese evacuată și locuitorii se împrăștiaseră prin lume. Nu avea nici măcar o adresă sau un indiciu despre locație actuală a femeii iubite. Va ajunge Fred la ea? Îl mai ținea ea minte? Asta trebuie să descoperiți voi! Povestea chiar merită!

Mi-a plăcut mult acest roman! M-a surprins cu emoția și căldura pe care le-am regăsit între paginile sale și personajele mi s-au lipit de suflet!

Dacă v-am făcut curioși, să știți că puteți să vă cumpărați cartea de pe site-ul celor de la Meteor Press, adică de aici.

Numar pagini: 288

Traducere: Mihai – Dan Pavelescu

An aparitie: 2021

Lasă un răspuns