Luminătorii
Recenzii

Luminătorii – Eleanor Catton, recenzie, colecția Musai

“Luminătorii” este un roman greoi. Din orice punct ai privi. Mie mi-a fost teamă de el și pentru asta l-am ocolit săptămână după săptămână. Mi-era teamă că îl voi citi întrerupt și că pauza se va prelungi zi după zi. Am citit primele pagini cu sufletul strâns. Îmi plăcea povestea, mă atrăgea stilul, mă omora fontul mic. Nu ar fi putut folosi editura un font mai mare, aveam după aia un mamut de carte (nu că nu ar fi deja destul de mare și de grea).

Luminătorii
Luminătorii

Stilul autoarei este unul care mi-a plăcut foarte mult, dar nu am înțeles de ce a optat pentru capitolele extrem de lungi. În cea de-a doua jumătate a romanului, acțiunea este accelerată, capitolele mult mai scurte. Dar cititorul este tentat să abandoneze cartea și ar fi păcat.

Luminătorii – oameni și astrologie

Eu am continuat pentru că mi-a plăcut subiectul. Și pentru că am fost curioasă să văd cum s-ar putea împleti astrologia în acest subiect. Nu am mai întâlnit o astfel de carte. Regret că nu am mai multe cunoștințe în acest domeniu. Poate aș fi putut interpreta desenele de la începutul părților romanului. Casele (dacă nu mă înșel) și toate simbolurile desenate în interiorul lor mi-au stârnit curiozitatea.

Luminătorii – un roman complex

Un alt lucru pe care l-am apreciat (dar care m-a și bulversat totodată) este modul gradual în care au fost introduse personajele. Extrem de multe și extrem de variate, personajele ar fi putut genera adevărate migrene. Totul mi s-a părut ca o scenă rotativă. Apare un personaj, lumina se mută pe el și se derulează întreaga lui poveste. Ce l-a adus în Hokitika, ce face aici și ce rol are în toată povestea. Deși autoarea sare de la un personaj la altul și ai fi tentat să crezi că umbrele se vor întinde asupra celorlalți, te înșeli. Niciunul nu stă în umbră și tot misterul se adâncește pagină după pagină.

Luminătorii este un fel de cutie a Pandorei. Nimic nu este ceea ce pare a fi la început. Totul este îmbrăcat în secrete, minciuni, uzurpări. Există loc pentru crime și răzbunare, pentru ură și dragoste. Și autoarea face lumină încet, încet.

Luminătorii – cutia Pandorei

Toți au ceva de ascuns în acest roman. Excepție nu face nici Walter Moody, un tânăr avocat din Insulele Britanice. Problemele de familie l-au trimis în Noua Zeelandă și Walter este decis să se îmbogățească aici. Nu vrea asociați, e bine să fie singur, asta chiar dacă se pare că nu este tocmai pregătit pentru noua viață.

În Hokitika, nimerește în mijlocul unei adunări. “Consiliul” pare întrunit pentru o situație extrem de urgentă, lucru care i se adeverește mai târziu tânărului nostru.

Hokitika, micuța așezare din Noua Zeelandă, mustește de tot felul de oameni. Oportuniști, manipulatori, egoiști, corecți, târfe și oameni de afaceri. Și unde este o astfel de adunătură, problemele nu întârzie să apară.

Crosbie Wells, un căutător de aur și un bețiv notoriu, fusese găsit mort în cabana lui. Părăsit de soție și de noroc, Wells nu ar fi prezentat interes prea mare dacă lucrurile nu ar fi înflorit deodată.

Luminătorii – crime și răzbunare

În aceeași seară, mai sus de casa lui, prostituata Anna Wetherell este găsită drogată. Femeia mirosea a opiu de departe și părea să spună numai aberații. Oamenii erau convinși că există o legătură între prostituata și moartea lui Wells, dar care să fie?

Ne lămurește preotul nou al așezării. El găsește în sobă un act ars pe jumătate, act care aruncă o altă lumină asupra celor întâmplate.

Mă gândeam cu teamă că acesta va fi singurul fir exploatat de autoare. Nu a fost. Lucrurile s-au complicat încet sub ochii mei și mai multe detalii ies la suprafață.

Așa își face loc răzbunarea, așa răzbat secretele atent păstrate multă vreme și iubirile purtate în tăcere.

Emery Staines, un tânăr foarte bogat, dispare și Hokitika se cutremură din rădăcini. Există oare vreo legătură între aceste întâmplări?

Intră în scenă și căpitanul Carver, căpitan care nu juca tocmai cinstit în viață. El obținea toate lucrurile pe care și le dorea, indiferent de prețul lor. Nu se dă înapoi de la fraudă sau amenințări. Nici de la iubiri clandestine. Aurul era bun când era al tau, nu mai conta pe ce căi era obținut. Dar lațul se strânge tot mai ușor în jurul lui…

Luminătorii – panoplie de personaje interesante

Personaj controversat și capabil de orice este Lydia Wells, nimeni alta decât văduva domnului Wells. Ea știe să profite de orice primește de la viață. Genul oportunist, Lydia este personajul care ridică cele mai multe semne de întrebare. Apele sunt foarte tulburi în  jurul ei.

Anna Wetherell, prostituata din poveste, este o tipă deșteaptă. Dar se lasă prinsă de toate capcanele întinse în jurul ei. Crede în dragostea  nepotrivită și este păcălită. Crede în oamenii greșiți și ajunge prostituată și dependentă de opiu. Din fericire, există și bărbați care văd dincolo de Anna cea sortita focului veșnic.  Văd frumusețea ei și dragostea pe care o poate oferi. Dar Anna este slabă și cade mereu în capcane. Își va putea schimba ea vreodată viața?

Luminătorii – un roman al detaliilor

Sunt multe personaje și toate au rolul și locul lor. Maori, chinezi care fac comerț cu opiu, oportuniști, hoți, dornici de bogății și lux. Pentru toți există un loc în Hokitika și toți lasă o urmă în pământul ei.

Eleanor Catton construiește cu migală un roman mare. Detalii multe, lumini și umbre, fire întortocheate ascunse bine în noianul de detalii. Exact ca un căutător de aur sapi după adevăr. Iei detaliile, le cerni, le dai deoparte pe cele care nu te interesează și încerci să rămâi cu informația brută. Și pățești ca mine. Te oprești din citit și încerci să le aduni grămadă. Recapitulezi cine cu cine și de ce. Te mai încurci de două ori în relațiile dintre ei și în numele personajelor. Dar nu renunți. Sapi în continuare. Vrei să dai de adevăr.

 

Cartea a fost premiată. Știți că eu am o problemă cu romanele premiate. Nu o problemă în adevăratul sens. Am citit mult și încerc să citesc câte puțin din toate. Dar unele cărți nu le pot înțelege. Mai ales pe cele premiate. Când văd lucrurile enumerate de mințile luminate…mă ia durerea de cap. Ori nu sunt pregătită, ori nu știu să caut, ori nu știu să citesc inteligent. Cert este că mă simt mică, mică atunci când citesc un astfel de roman. Mică și prostuță.

Romanul a apărut la Editura Art, colecția Musai și poate fi cumpărat de aici.

Să îmi dați de știre dacă ați citit cartea. Vreau să aflu mai multe păreri. Spor la citit!

  • Publicată în noiembrie 2016
  • Traducere din limba engleză și note de Irina Negrea
  • Bestseller, Recomandată
  • Autor: Eleanor Catton
  • Domenii: Ficţiune
  • Colecţie: musai

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *