Recenzii

Lumina lui Trodheim (cartea I, Vicontele Verenței Pierdute) – Laura Știrbu (recenzie, Quantum)

Lumina lui Trodheim a fost la câteva bateri de aripi (de dragon, să fim înțeleși) de cartea AIA pentru mine. O aștept pe autoare cu restanțele în cartea a doua! Nu încep să întreb când o va scoate, spun doar atât „sper să fie curând! Altfel, îmi trimit dragonii peste tine și cât ai fi tu de mamă la dragoni, ăștia ai mei nu te iartă!” Ultima parte a fost o glumă! Mi-aș dori eu să am dragoni. De-apă, de-foc, de pământ, de-ciocolată…de ce-or fi ei acolo!

Carteaastaestepurșisimplufantastică! Nu, nu am greșeli de tastare! Am spus-o pe nerăsuflate, fix așa cum am citit și cartea! Fix așa cum m-a târât Laura în lumea ei fantastică, la propriu și la figurat. Dragoni (ah, ce m-aș fi bucurat să fie balauri), magi, magie, zburători, școli speciale și apă fermecată – elemente care transformă fantasy-ul în ceva atât de natural! Nume originale pentru personaje, secrete de mult uitate a căror suprafață abia se „crapă” în acest prim volum, replici amuzante și inteligente, un cadru care mustește de posibilități și orgolii. Laura, unde pui capul noaptea?

37622700_2138546733078697_7331915383688921088_o

Totul atrage la cartea asta! Titlul care este diferit și insolit, descrierea, cadrul în care se desfășoară acțiunea. Autoarea ține acul cu mână fermă. Și coase, coase povești în care îmbină un strop de autenticitate, o picătură de autohton. Am avut impresia că citeam un basm. Are o dulceață aparte. Mi-o închipuiam scriind cartea asta îmbrăcată în ie, cu o pană înmuiată în cerneală, stând la lumina lămpii. Recreează cu atâta ușurință spațiul autohton, redă calmitatea și puritatea oamenilor simpli de la țară, lucru pe care nu l-am mai regăsit de mult timp într-o scriere.

Mare parte din carte am parcurs-o afară. Am vrut să simt vântul și aerul puternic, conexiunea cu natura. Este genul ăla de carte care trezește în tine dorul de aventură, de ducă! Aproape că aș fi deschis larg poarta dacă m-aș fi trezit cu un dragon pe lângă mine. Nu râdeți! Stați să vă vedeți pe voi!

De ce am ales să spun mai multe despre cum am perceput eu cartea și nu procedez ca de obicei? Pentru că nimic nu e simplu la cartea asta! Nu este ca o imagine de ansamblu pe care o poți constitui din piese de puzzle. Nu! Este o imagine pe care trebuie să o descoperi culoare cu culoare, centimetru cu centimetru. Trebuie să îi cunoașteți singuri pe Iustinian pentru a-i înțelege ambiția și inocența, pe Boromir pentru a-i înțelege bunătatea și devotamentul, pe Liliana pentru a-i înțelege ambiția și măreția, pe Mihaela pentru a-i afla șiretenia și istețimea, pe Titirez (cățelușul blănos) pentru a descoperi prietenia, și SanteVelul (școala de magi și zburători) pentru a înțelege cât de bine seamănă cu școala românească și cu plângerile cu care ne confruntăm zi de zi, cu prieteniile legate pe holurile instituției și cu porția zilnică de distracție.

Iustinian se remarcă printre celelalte personaje datorită ambiției și determinării sale. Un copil de zece ani care știe că vrea să fie zburător, dar care nu știe câte secrete ascunde existența lui. Nu știe cine sunt părinții lui și nici cum a ajuns în grija lui Boromir, acesta era zgârcit în a-i dezvălui detalii. O medalie, o scrisoare și ambiția lui sunt lucrurile care îl recomandă pentru admiterea la SanteVel. Nu știa de ce unchiul său s-a grăbit așa. Să fie vreo legătură cu nebunul criminal, Vincențiu Leopod, care evadase de la închisoarea fortăreței Torun?

Liliana este personajul care mi-a stârnit multe întrebări. Mi-a plăcut hotărârea ei, dar nu mi-a plăcut faptul că mi-a dat impresia că este capabilă de orice pentru a-și îndeplini planurile. Sunt tare curioasă să știu care sunt intențiile ei pe mai departe. Sper doar să nu se transforme în personajul negativ!

Cititori de fantasy, cartea asta este pentru voi! Veți întâlni o mulțime de elemente specifice, acțiune și aventuri pe care le veți trăi în spatele dragonilor! Să nu cumva să pozați ceva dulce pe lângă carte! Autoarea vă „retrogradează” la clasa magilor. Nu că ar fi rău să fii mag, da e mai palpitant să fiu zburător!

Cartea a apărut la Editura Quantum Publishers și o puteți comanda de aici! Merită!

„Au trecut 10 ani de la revoluţia care a unit ţinuturile valahe sub acelaşi rege. Pacea domneşte ȋn Valahia Unită, ȋnsă evadarea unui criminal nebun, Vincenţiu Leopold, bagă din nou teama ȋn popor.
Acesta a fost sprijinit de către fiica sa adolescentă, Liliana Venin, şi de anturajul ei de băieţi, toţi studenţi la academia militară SanteVel. Liliana doreşte ca tatăl ei să o ajute să acapareze puterea ȋn stat, pentru că astfel poate să se răzbune pe politicienii care i-au omorât familia.
Pentru că are nevoie de ajutor, Vincenţiu apelează la prietenul său, Boromir Mojic. Acesta are un nepot de 10 ani, Iustinian, pe care nu doreşte să ȋl implice ȋn probleme sale, aşa că ȋl trimite la SanteVel.
Iustinian este ȋncântat de noua sa aventură, pentru că la acea şcoală ȋnvaţă să zboare pe dragoni şi, ȋn urma unei aventuri, chiar devine proprietarul unuia. La SanteVel leagă noi prietenii şi se infiltrează ȋn anturajul Lilianei.
Pe baza viselor sale, Iustinian ȋşi dă seama că este clarvăzător, o aptitudine moştenită de la mama sa. Nu şi-a cunoscut niciodată părinţii, ȋnsă ȋntr-o viziune află faptul că aceştia au avut un sfârşit tragic şi că s-ar putea să aibă o soră mai mare. Băiatul ȋncepe astfel să caute mai multe informaţii despre trecutul său, furând chiar şi o apă magică, care ȋnsă nu ȋi e de folos.”

13 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *